Ecouri | La pas prin țara ,,bunului plac”...
Profesorul Costică Neagu
A trecut și primul tur al prezidențialelor de anul acesta... Nu-mi fac nicio iluzie că învățăm ceva din pățaniile noastre, dar exprim câteva gânduri ca un cetățean „implicat în viața cetății, dar neangajat politic”, un cetățean lucid, „neturmentat”... de ceea ce se întâmplă sub ochii noștri holbați la stele ca ai unor drogați care nu înțeleg nimic din ce se întâmplă cu ei.
Dacă Francisco Goya spunea „somnul rațiunii naște monștri”, în zilele noastre și la noi, indiferența și iraționalitatea au căpătat cote monstruoase și nimeni nu se alarmează, încât a apărut și o replică la celebra aserțiune: „somnul națiunii naște monștri”.
Dacă Vlahuță, în poezia-manifest 1907, afirma că „minciuna stă cu regele la masă”, noi putem spune astăzi că regele și toți locotenenții lui stau la masa minciunii, se „îmbată” cu minciuni, încât îți stă mintea-n loc când vezi cu câtă seninătate și nonșalanță se minte în zilele noastre.
Moș Simion Mehedinți de la care am învățat multe, spunea aceste cuvinte: „Cu un milion de minciuni, nu faci un miligram de adevăr”. Dar cât mai valorează adevărul azi când liota mincinoșilor îți spune să nu pui niciun preț pe spusele lor pentru că... acestea sunt declarații politice. Deci nu-i niciun păcat să rostești neadevăruri... Ieri legea putea fi încălcată de „indicația de partid”, azi legea – Dura lex, sed lex – poate fi încălcată oricând, dacă există „voință politică”...
Dacă reducem dimensiunile, constatăm că societatea umană funcționează la fel ca o familie sau ca alte entități: „Lasă că te spun eu lui tata/ mamei!”; „Când pisica nu-i acasă...”; „Te vede Doamne, Doamne...”. Este aceasta o formă de a recurge la o rezervă de autoritate, imanentă chiar, care îl scutește pe om de a folosi imediat agresiunea fizică.
Mai observăm nu fără durere, că se duce o luptă teribilă pentru golirea de conținut a tuturor valorilor pe care le credeam imuabile, cum ar fi: democrația – „conducere exercitată de popor” – iar poporul lipsește total din calculele politicienilor; alegeri măsluite sau aranjate în spatele ușilor ferecate; parlament golit de încredere și autoritate; instituții compromise cu bună știință; o justiție în derivă, fără balanța adevărului, ci cu o balanță de conjunctură – balanța bunului plac și, colac peste pupăză, o constituție pe care fiecare și-o aservește după bunul plac. Nimeni nu se mai sfiește să ne mintă și să ne jignească, parcă n-ar fi de pe acest meleag.
De ce lumea spune că toți sunt la fel, pentru că de-a lungul timpului, toți am aplicat legea după cum ne-a convenit.
Prefecții trebuiau să fie înalți funcționari de stat, neutri și fără culoare politică. Concursul trebuia să certifice funcționari publici care să nu fie clintiți de... alternanța la putere. Ce s-a ales de o intenție bună?!! „...De luni schimbăm toți prefecții!!!” La fel s-a întâmplat și cu ICCJ, CCR, CSM, Procurorul General, șefii serviciilor etc., etc.
Nu uitați: noi plecăm, dar cântarul rămâne; ulciorul nu merge de multe ori la apă; abuzul deschide drum abuzului; bunul plac cheamă în ajutor bunul plac..., dar mai ales nu uitați că și comuniștii se credeau de neatins, dar într-o bună zi mânia poporului a spulberat totul. Vă mai aduceți aminte chipul lui Ceaușescu, atunci când a ieșit din tab și și-a ridicat căciula de pe ochi!? Parcă era pe altă lume, pe care n-o înțelegea, parcă era drogat!!!. „Se sparie gândul”!
A fost cam haotică răsturnarea de atunci, dar a fost! Azi facem același lucru, luăm hotărâri exclusive, pe adversari i-am dori alungați, „să moară vecinul, să-i iau capra.”; „nici binele nu-l primim de la adversari”.
Toate ar mai fi cum ar fi, dacă n-am pune atâta ură și pasiune partizană în tot ce întreprindem în plan politic, dacă am sta strâmb și am judeca drept...
Ar trebui să punem la temelia tuturor acțiunilor noastre adevărul, dreptatea, valorile amintite mai sus etc., pe care să le respectăm cu sfințenie.
Eu cred că ar trebui să începem cu două legi pe care să le punem la temelia „tinerei democrații românești”:
1). Președintele țării să nu poată candida consecutiv la două mandate, deoarece pentru a accede la al doilea mandat folosește puterea cu care a fost investit pentru primul mandat. În felul acesta, un bărbat politic autentic poate ajunge în frunte după ce a muncit și a reflectat un ciclu electoral la datoriile față de poporul său, la ce e bine și ce e rău.
2). Parlamentarii, la fel ca și primarii, să piardă mandatul, dacă demisionează din partid. Vedem atunci pe cel care are, cu adevărat, convingeri politice autentice.
Evident că mai sunt și alte îndreptări la care trebuie să reflecteze partidele politice, societatea civilă și mediul academic.
Încheiem această analiză cu o vorbă a lui Mehedinți, care ar trebui scrisă cu litere de foc pe cupola fiecărui Parlament din lumea aceasta: „Politica este știință și morală aplicată. Adevăratele partide politice sunt profesiunile. Cine n-are profesiune, n-are cuvânt în politică”.
Costică NEAGU
Parafrazându-l pe Goya, am putea spune că şi "somnul naţiunii naşte monştri".
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Ziarul de Vrancea, 19 apr 2024
De același autor
Profesorul vrâncean Costică Neagu: Scrisoarea deschisă a președintelui Nicolae Manolescu publicată cu puțin timp înainte de a muri
Costică NEAGU, 4 apr 2024
