Aceasta e părerea mea: E prea scurtă viața ca s-o umplem cu răutăți!
MOTTO : „Oamenii au înălțat răutatea, spiritul de răzbunare, la rang de sentiment legitim, de justiție, iar propria lor mârșăvie o atribuie lui Dumnezeu” (Lev Tolstoi)
„Răutatea începe acolo unde se sfârșește omenia” (Victor Hugo)
Trăind în secolul vitezei, al revoluției industriale și al cursei contracronometru după bani, puțini își dau seama că tot ce cheltuim sunt anii și alături de ei sănătatea și liniștea sufletească. Dorința de îmbogățire cât mai rapidă afectează grav personalitatea oamenilor, relațiile dintre ei, transformându-i pe unii în „rechini” sau chiar în „brute umane”. Chiar și religia precizează că lăcomia este unul din cele șapte păcate capitale de care trebuie să ne ferim în viață. De asemenea, lăcomia se transformă ulterior în răutate iar aceasta îl dezumanizează pe om.
Răutatea se naște din prostie, inferioritate și frustrare deoarece un om inteligent nu va fi niciodată rău. Ea este o „boală” a sufletului pe care mulți oameni o au, ascunsă după un zâmbet, după o ușoară reverență ori o strângere de mână, după „politețuri” exagerate, după un „Doamne ajută” spus „printre dinți”, etc. Otrava ei se vede atunci când omul își dă arama pe față, prin bârfă, critică, intrigă sau când glumește și râde pe seama altora, când jignește pe aproapele lui, când face rău fizic altora, când cârtește și își arată nemulțumirea față de cei buni.
Răutatea este un păcat, un viciu din care derivă alte multe păcate precum invidia, egoismul, ura, răzbunarea, orgoliu, gelozia, uneori chiar frica, suferința, mânia, nebunia. Răul cel mai mare făcut lumii este cel făcut de oamenii invidioși care vor să se simtă importanți, fără a avea merite corespunzătoare. Răul este un drog care-i hrănește pe oameni în lupta pentru putere, îi face încrâncenați, dornici de răzbunare, de a răni suflete, de a ucide dragostea, de a ucide vieți. Paradoxal, cei răi la suflet susțin că iubesc oamenii, le creează satisfacții materiale pentru a-i transforma în sclavii lor, în scopul dobândirii de mari câștiguri nemeritate. Eu cred că omul se naște bun, dar mediul existențial îmbibat cu energii malefice, corupe mințile și inimile, bineînțeles ale celor care se lasă corupți.
Marele dramaturg român Eugen Ionescu spunea că „degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supra-cultura, doctoratele, supra-doctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei, și inteligența, și erudiția, și supra-doctoratele, și toate congresele internaționale la care luăm parte, și toate bursele pentru studii pe care le câștigăm prin concursuri severe”.
Manifestațiile din ultimele zile care au avut loc în multe orașe ale României, printre care și Focșaniul, se circumscriu acestui sentiment de răutate al organizatorilor, tocmai prin strategia mârșavă utilizată de a manipula tinerii între cinsprezece și douăzeci și cinci de ani, dornici de teribilism. Cine i-a convins și prin ce mijloace, se va afla ulterior. Singura nemulțumire reală a tinerilor ar fi anularea petrecerilor din cluburi. În numele cui strigau ei LIBERTATE? Știu ei viața din dictatură ca să spună că acum nu au libertate? Sigur în spatele lor au fost oameni cu interese politice, pentru că cea mai contagioasă boală a prezentului este politica. Referitor la aceste manifestații, psihologul Mihai Copăceanu afirmă că e normal ca în democrație să fie și cetățeni nemulțumiți, care nu acceptă o idee, o ideologie, care au propriile lor principii şi valori, şi, în concluzie, să nu fie de acord cu unele decizii care contravin principiilor lor. Ei sunt de obicei cetăţeni care înţeleg rolul democraţiei şi sunt paşnici la orice miting, protestează fără ameninţări, agresivitate fizică şi fără înjurături sau vulgarităţi. Dar mai avem şi protestatarul antisocial, care este imprevizibil şi deosebit de periculos. El are un comportament tipic agresiv, încalcă orice normă socială şi este capabil de violenţe fără limite. El nu este nici odată singur, ci acţionează în grup. Este organizat, are forţa grupului care îl determină să exercite acte antisociale ce pot pune în pericol viaţa altora şi chiar propria sa viaţă. El se simte foarte puternic şi este capabil de multe rele.
Expertul susţine că aceşti indivizi prezintă, de multe ori, un istoric infracţional şi în principiu sunt prezenţi la orice formă de protest: politic, social, sportiv, tocmai pentru că nu îi interesează tema. Scopul este să-şi exprime instinctele agresive şi revolta faţă de autoritate, instigând la ură şi violenţă, distrugând totul în calea lor.
Acestor tineri, care s-au lăsat manevrați de persoane cu alte interese decât ale lor, le recomand să stea de vorbă câteva ore cu bunicii, pentru a afla diferențele dintre viața de acum și cea de atunci. Numai așa își vor da seama că acum au destulă libertate, ba chiar prea multă, însă nu știu ce să facă cu ea. Numai timpul le va da răspunsurile pe care acum le caută, dar atunci nu vor mai ști întrebările. „Doar față de virusuri noi nu avem libertate, iar refuzul de a accepta virusul este un refuz al științei”, spunea politologul Cristian Pârvulescu.
Ionel Pârlea
Profesorul Ionel Pârlea este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
