Aceasta e părerea mea: Drapelul și respectul de sine
Un articol ce se vrea un ecou după Ziua Națională
La prima oră a dimineţii, împreună cu soţia, am improvizat o hampă pentru drapelul nostru pe care l-am “arborat” la fereastra unuia din balcoane, aşa cum facem de câţiva ani buni. Este puţin mascat de pomii crescuţi în vecinatatea blocului dar este, totuşi, destul de vizibil. Am ieşit pentru câteva cumpărături prin cartierul din Focsani în care locuiesc. Intru într-unul din magazinele reţelei Profi. Nici un drapel. La niciuna din firmele care fac comerţ sau au diverse afaceri prin cartier nu e arborat niciun drapel. Parcă nici n-ar fi sărbătoarea noastră naţională. Ajung şi la unul din magazinele Paco (cu capital integral românesc). Două drapele încadrau uşa de la intrare iar în faţa magazinului, pe un catarg care nu exista până de curând, un drapel mare flutura în lumina unei dimineţi splendide de Decembrie. Cinste lor!
Merg să-mi plătesc birul la Loto şi, surpriză, primesc un drapel micuţ, de hârtie dar în culori foarte vii. Îl pun pe bordul maşinii. Din nou, cinste lor! La intoarcerea spre casă, întâlnesc oameni de diverse vârste care poartă fulare tricolore. Par a veni dinspre centrul oraşului. Mă duce gândul că au primit fularele la vreo manifestaţie oficială. Cinste lor! Îmi vine ideea să număr drapelele pe care românii le-au scos la balcoane. În blocul nostru mai era încă un drapel. La blocul din fată (cu 4-5 scări) mai erau 3 (trei) drapele. Jenant!
Ne plângem adesea că românii nu sunt respectaţi în afara ţării. Nici vorbă de-aşa ceva! Suntem respectaţi de alţii tot aşa cum şi cât ne respectăm noi pe noi înşine. Aud că în Elveţia, în aproape toate curţile caselor, este arborat drapelul naţional. Permanent - nu doar la sărbători. Iar în curţile caselor deţinute de cetăţeni elveţieni proveniţi din alte ţări sunt arborate două drapele: cel al Elveţiei şi cel al ţării de origine. Cetăţenii Statelor Unite poartă drapelul naţional inclusiv pe chiloţi. Noi nu suntem în stare, nu avem acest minim respect fată de noi şi ţara noastră, să ne mândrim cu drapelul nostru măcar o dată într-un an.
Dacă ar fi după mine, aş impune prin lege obligaţia de a purta la vedere drapelul naţional. Indiferent sub ce formă: drapel propriu-zis, ecuson, breloc etc. Măcar de Ziua Romaniei. Legea ar trebui sa aibă în vedere atât persoanele fizice cât, mai ales, pe cele juridice indiferent de capitalul acestora. Faci afaceri in Romania - respecţi spiritul românesc. When in Rome, do as the Romans do. .
ing. Petrea Spânu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Foto | Povestea de viață emoționantă a focșănencei Valentina Ciubotaru care a murit la Torino, la vârsta de doar de 45 de ani
De același autor
