Aceasta e părerea mea: DEMOCRAȚIE - LIBERTATE - EDUCAȚIE
Motto: „Educaţia reprezintă gardianul geniului şi al democraţiei. E singurul dictator pe care oamenii liberi îl recunosc, singurul conducător de care are nevoie omul liber” (Mirabeau)
Românii care au acum părul cărunt au simțit din plin efectele lipsei democrației și a libertăților cetățeneșți din perioada comunistă, iar cei care au dobândit și o educație pe măsură, bazată pe principiile morale și valorilor umane, au văzut că omul needucat se comportă oriunde și oricând în mod primitiv, instinctual, aproape ca un animal, sfidând atât pe cei din jurul său, dar și pe cei îndrituiți să-l „domesticească”. Skinner spunea că „educația este ceea ce supravietuiește dupa ce tot ce a fost invățat a fost uitat”, iar Aristotel a precizat că ,,un om educat se deosebește de un om needucat, așa cum un om viu se deosebește de un om mort”.
Așadar, triada democrație – libertate – educație trebuie privită ca o condiție sine qua non a omului modern, ca o entitate indestructibilă. Iată ce s-a afirmat de-a lungul timpului despre această triadă:
„Frica de popor ne garantează democraţia şi libertatea” (Viorel Muha)
„Nu mai cred că libertatea şi democraţia sunt compatibile” ( Peter Thiel)
„Democraţia este încercarea de a lua omului libertatea de a fi prost” ( Victor Martin)
„Libertatea fiecărui individ nu poate fi decât libertatea tuturor” (Friedrich Durrenmatt)
„Libertatea constă în primul rând nu din privilegii, ci din obligaţii” ( Albert Camus)
Fără a emite pretenția că mă situez printre oamenii educați ai acestui neam, aș vrea să spun că formarea tinerei generații intră în obligația mea profesională, de aceea reacționez atunci când semeni de-ai noștri se comportă într-un mod care nu numai că nu ne face cinste, ci ne dezonorează în fața multora care au anumite expectanțe de la un popor cu o democrație fragedă, abia pătruns în lumea europeană cu tradiție în acest domeniu. Poporul român este primitor, cald, comunicativ, asemeni multor popoare latine, însă, așa cum spune proverbul, „nu există pădure fără uscături”. Tocmai aceste „uscături” ne-au creat și ne creează în continuare probleme comportamentale, probleme de adaptare la regulile de bun simț, de acomodare la principiile și regulile democratice. Cu astfel de persoane se confruntă prima dată sistemul de învățământ, apoi societatea. Altă zicală spune că într-o cultură prima dată apar buruienile care, dacă nu sunt înlăturate la timp, iau din hrana plantelor, iar acestea din urmă, mai firave, nu se mai dezvoltă sau se usucă. Așa este și în societate, primul care se lipește de om este răul, iar el trebuie înlăturat la timp până nu se înmulțește precum coronavirusul, care, în afară de pericolul asupra sănătății noastre, ne-a mai și repatriat „uscături”, persoane certate cu legea, atât în țările pe unde au fost, cât și la noi acum. Nu vreau să se înțeleagă greșit atitudinea mea față de românii din diaspora, a celor care lucrează cinstit acolo, însă nu pot înțelege și nici nu pot accepta atitudinea sfidătoare și arogantă, a unora dintre cei reveniți în țară. Mă refer la localnici din Argeș care s-au întâlnit la petreceri, deși Ordonanța militară le interzicea acest lucru, mă refer la cei care nu au declarat sau au declarat fals că nu vin din zonele roșii privin Covid -19, infectând cu bună știință zeci de persoane, mă refer la cei care au fugit din carantină și au transmis virusul mai departe, mă refer la unele persoane carantinate din Constanța care au făcut atâta scandal privind condițiile de cazare și hrană, deși acestea erau destul de bune, mă refer la cei care nu respectă precizările din ordonanțe și ies pe stradă oricând, mă refer la aroganța și impertinența celui care a ieșit la plimbare cu un pește de acvariu, spunând că este animal de companie, etc. Stau și mă gândesc la fapul că, pentru unii, democrația nu e o soluție, sau că e prost înțeleasă: în democrație nu fac ce vreau, ci fac ce-i legal. Mă întreb dacă acele persoane, menționate mai sus, ar fi făcut la fel și înainte de revoluție, dacă ar fi beneficiat de atâtea facilități sociale ca în prezent, dacă nu cumva ar trebui puse la muncă așa cum era atunci. Sper ca în afară de necazurile sociale și economice produse românilor, această pandemie să fie pretextul unei totale resetări a țării, de la legile sociale până la cele economice. Munca să devină dezideratul fiecărui cetățean, iar legea și respectarea ei să fie valabilă pentru toți. Se pot găsi soluții inteligente în așa fel încât fiecare să contribuie cu ceva la dezvoltarea țării, iar ajutoare sociale să primească doar cei cu incapacitate de muncă. Avem sute de hectare de teren roditor neproductiv, avem sate unde nu se mai cresc animale și nu se mai lucrează pământul, avem ferme agricole care nu mai găsesc forță de muncă, avem societăți comerciale care au importat forță de muncă, etc. De ce? Pentru că unii s-au învățat să fenteze munca, înfruptându-se din plin din ajutoarele sociale, adică din munca celor cinstiți. Înainte de revoluție școlile profesionale erau pline de elevi dornici să învețe o meserie. Acum nu se mai duce nimeni. De ce? Pentru că accesul în licee a devenit o simplă formalitate, iar cei care nu-l finalizează îngroașă rândurile celor care nu muncesc, a celor care devin o problemă pentru societate. Sistemul nostru de învățământ trebuie reformat din temelii. Prea ușor poți termina un liceu, prea ușor dar și prin multe alte mijloace poți termina o facultate. De ce? Pentru că s-a denaturat sensul cuvântului „valoare”, pentru că valoarea a devenit ceva comercial. Reformarea societății românești trebuie să înceapă cu reformarea învățământului. Avem nevoie de intelectuali, dar avem nevoie și de meseriași bine pregătiți.
Ar fi multe de spus și la fel de multe lucruri de reașezat, toate în folosul țării noastre, însă trebuie găsiți acei oameni de stat adevărați, acel partid care să ia măsuri radicale, poate nepopulare, dar neapărat necesare, acel partid care „să rupă pisica-n două”, așa cum se spune în popor, acel partid care să nu mai facă compromisuri pentru voturi pentru că așa a crescut obrăznicia multora, crezându-se protejați, acel partid care să se bizuie pe ceea ce face, nu pe ceea ce promite, acel partid care va fi blamat de sinecuristi, carieriști și oportuniști, dar care va câștiga respectul nostru, al celor mulți, apoi al tuturor. Cred că românii adevărați s-au săturat de promisiuni deșarte, de jumătăți de măsură, de diletanți. Cred că a sosit momentul adevărului. Acest coronavirus, care a zăpăcit întreg mapamondul poate fi cel mai bun pretext pentru resetarea țării, lucru pe care trebuie să-l facă cei pe care i-am ales să se ocupe de viitorul nostru. Acum s-a văzut foarte bine ce merge și ce nu, s-au văzut clar efectele minciunii, ale politizării exagerate, ale lipsei de profesionalism managerial și instituțional, ale lipsei de rigoare, ordine și disciplină. Dacă ratăm și acest moment înseamnă că suntem blestemați sau ne merităm soarta. Istoria ne-a demonstrate că numai în momente de cumpănă s-au luat cele mai importante și radicale decizii pentru țară. Și fiindcă e prima dată când nu putem intra în casa Domnului de Paști, vreau să închei așa:
Dumnezeu să ne lumineze mintea și sufletul! Dumnezeu să binecuvânteze România!
Ionel Pârlea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
