Aceasta e părerea mea: Dacă lumea va pieri, singurul vinovat va fi omul!
Omenirea se confruntă în prezent cu o situație destul de gravă, care influențează negativ starea de spirit a populației, indiferent de naționalitate. Toți ne bucuram cand auzeam că s-a pus capăt unui conflict iscat între două sau mai multe state și toți eram încântați că lumea a înțeles importanța comunicării dintre popoare, păstrarea păcii și înțelegerii pe principii pașnice, renunțarea la ideea de reîntregire teritorială sau etnică. Anul acesta se împlinesc șaptezeci și cinci de ani de la încheierea celei de-a doua conflagrație mondială, adică șaptezeci și cinci de ani de pace pe glob. Acest lucru ne-a adus foarte mult bine, dar se pare că și ceva rău: faptul că unii consideră binele o normalitate ce ni se cuvine și nu mai luptă pentru menținerea lui.
Pandemia de COVID-19 cu care se confruntă popoarele în prezent o putem circumscrie acelui rău pe care unii, așa cum am spus, ni-l provoacă din cauza faptului că s-au săturat de prea mult bine sau, cine știe.....Istoria ne-a demonstrat că multe evenimente se desfășoară ciclic, așa cum se întâmplă și cu mișcările seismice, dar, după spusele unora, se pare c-ar fi vorba de un război biologic, mult mai perfid decât cel militar, pentru că ne luptăm cu un ,,inamic invizibil”. Arma biologică, după cum se vede, te omoară lent, fără pușcă și fără zgomot. Este arma modernă despre care învățau cercetașii în armată cu mulți ani în urmă și pe care începe să o folosească omenirea prezentului din ce în ce mai mult. Arma nucleară folosită de americani în Japonia, la Hiroshima și Nagasaki pe 6 august 1945, pentru a finaliza al doilea război mondial, a fost prima formă de armă de distrugere în masă la fel ca cea biologică, chimică sau radiologică.După cele două bombardamente, inventatorul armei atomice, americanul de origine evreiască Juliua Robert Oppenheimer a declarat: ,,Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”.
Așadar, omul este vinovatul principal pentru toate relele care ni se întâmplă sau care ni se pot întâmpla în viitor. Dacă facem un inventar al bunelor și relelor inventate de om, vom constata aproape un echilibru, dar dacă punem în balanță relele făcute de unii oameni din prostie, ignoranță, inconștiență, dorință de înavuțire rapidă sau din necunoaștere vom vedea că balanța se înclină rapid spre rău. Este un rău mai mic, dar, multiplicat la scară națională sau mondială, devine unul chiar foarte periculos.Ca argument vă dau doar câteva exemple:
- Ignoranța și minciuna cu care au fost tratate autoritățile statului de cele două persoane venite din Israel și Spania, îmbolnăvind zeci de români nevinovați. Acestea pot fi acuzate oricând de terorism.
- Nesimțirea și sfidarea autorităților de către un grup din județul Argeș care s-au adunat cu sutele la nuntă. Aici se vede slăbiciunea statului roman în fața unor indivizi care nu muncesc, dar care primesc aproape de toate. De ce oare?
- Atacul fără precedent asupra mediului: poluare, defrișare necontrolată, chimizare excesivă, lucruri despre care statul român știe destule, dar acționează cu timiditate. De ce? Trebuie apărat cineva? Cine?
- Este stare de urgență în România, iar mulți iresponsabili tratează acest lucru cu indiferență, nepăsare sau ignoranță, așa cum au făcut italienii și spaniolii. Să fie oare latinitatea atributul nepăsării? Iată ce le-au reproșat medicii chinezi italienilor: ”Stați acasă! În ciuda restricțiilor, văd prea mulți oameni pe stradă. Cea mai bună reacție la acest virus este să-l ocoliți. Nu vă imaginați ce se întâmplă aici, în spitale"
- Cum credeți că au reușit chinezii să stopeze virusul? Prin disciplină și respectarea cu strictețe a legilor. Este adevărat că la ei nu este un regim democratic, însă câti ani ne mai trebuie nouă, românilor să înțelegem esența și principiile democrației? Pentru unii dintre noi prea multă democrație strică.
Cred că în momentul de față ne trebuie o resetare, atât pe plan politic, cât și pe cel economico-social. Lumea trebuie să înțeleagă urgența schimbării priorităților naționale și mondiale, a principiilor și valorilor care trebuie să ne guverneze viața și relațiile interumane, a interacționării omului cu natura, cu întreg universul.
Cu mulți ani în urmă, am coordonat în județul nostru, alături de alte cinci școli, un proiect de mediu intitulat ,,Vrancea, Mediu European”, prin intermediul căruia i-am învățat pe copii importanța păstrării unui mediu natural sănătos, riscurile la care omenirea se poate expune, dar și necesitatea reîmpăduririlor, deoarece atunci începuse nebunia tăierilor masive a pădurilor, dar și primele semne ale încălzirii globale. Ca o completare la proiectul meu și nu numai, vreau să închei acest articol cu o poveste emoţionantă care trebuie să ne dea de gândit și care trebuie să constituie pentru mulți dintre noi o lecție de viață: cea a orbului şi a bărbatului fără mâini care au plantat 10.000 de copaci pentru a-şi feri satul de inundaţii. Muncesc de 10 ani împreună. Este un exemplu de patriotism local, dar și de dăruire totală pentru a învinge necazurile vieții.
,,Doi chinezi şi-au petrecut ultimii 10 ani plantând copaci în apropierea satului Yeli din nord-estul ţării. Aufăcut acest lucru pentru a-şi proteja satul de inundaţii. Povestea lor este una cu totul deosebită.Jia Haixia este orb. Când s-a născut vedea cu un singur ochi, dar şi-a pierdut complet vederea în anul 2000 în urma unui accident de muncă. Prietenul său Jia Wenqui are ambele braţe amputate încă de la vârsta de 3 ani, tot în urma unui accident.Cei doi chinezi au închiriat 3,2 hectare de la stat şi au început să planteze acolo copaci pentru a-şi proteja satul de inundaţii. De atunci au reuşit să planteze 10.000 de copaci.Bărbaţii se trezesc în fiecare dimineaţă la ora 7 şi se apucă de treabă. Pentru că nu au bani să cumpere puieţi, chinezii plantează butaşi.După ce povestea lor a devenit virală în China, lui Haixia i s-a promis că va putea face o operaţie care îl va ajuta să vadă din nou”.
Ionel Pârlea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
