Terra - trecut, prezent şi viitor - Cum putem vedea şi aprecia frumuseţea Ţării Vrancei?
Teritoriul denumit, în trecut, Ţara Vrancei sau Republica Vrancea face parte din actualul judeţ Vrancea, fostul judeţ Putna, continuatorul Ţinutului Putna de odinioară. Denumirea de “Vrancea” are mai multe origini. Una dintre ele provine de la cuvantul “vrană” (deschizătură), deoarece aproape întreg teritoriul Vrancei este o depresiune intramontană, protejată de culmi înalte cu ieşire spre campie, pe Valea Putnei, mai jos de Vidra. Astfel:
- partea superioară este închisă la vest de linia celor mai mari înălţimi: Clăbucet (1.364 m), Lepşa (1.390 m), Muşatul (1.503 m), Lăcăuţi (1.777 m), Goru (1.785 m), Giurgiu (1.723 m), Muşa Mare (1.498 m).
- la nord, o culme care porneşte din Varful Clăbucet către est spre Zboina Neagră (1.374 m) şi trece prin varfurile: Răchitaşu (927 m), Momaia (624 m).
- la sud, culmea pleacă de la Varful Muşa Mare şi trece prin: Furu (1.458 m), Gurbăneasa (913 m) şi Deleanu (698 m).
- la est, bazinele sunt închise de taluzul masivelor: Momaia (624 m), Măgura Odobeşti (1001 m) şi Deleanu (698 m).
Din punct de vedere al reliefului, Vrancea este împărţită în două unităţi mari: regiunea montană şi regiunea deluroasă.
Acest teritoriu este brăzdat de culmi orientate de la sud către nord, iar unele porţiuni ale principalelor cursuri de apă curg tot de la sud către nord, astfel:
- Zăbala curge de la izvor pană la Căldări, de la vest către est; de la Căldări pană la confluenţa cu Putna şi în continuare pană la Valea Sării, curge de la sud către nord.
-Tişiţa curge de la izvor pană la confluenţa cu Putna, de la sud către nord.
- Putna, de la izvor pană la Valea Mărului, curge de la sud către nord. Aici, în decursul timpului, a fost obturată de mişcări epirogenetice pozitive şi, mai întai, a format un lac de acumulare pe actuala terasă: Lepşa, Gresu, V. Mărului, Paraul Ţiganului. Cu timpul, a reuşit să spargă defileul de la Ciuta şi să curgă spre campie.
Cum s-a format relieful?
Ca urmare, este necesar să arătăm cum s-au format aceşti munţi, aceste dealuri, cărora le spunem Carpaţii de Curbură sau Munţii Vrancei.
Pe scurt, Planeta Pămant este compusă din trei strate principale: miez, manta, scoarţă. Scoarţa reprezintă stratul cel mai subţire de la exterior, de circa 30 km sub continente şi circa 10 km sub ocean.
Acest strat exterior se numeşte litosferă şi este fragmentat în şapte plăci tectonice majore: pacifică, africană, eurasiatică, australiană, nord-americană, sud-americană, atlantică, şi 12 plăci mai mici. Mişcările plăcilor în decursul a milioane de ani au fost de două feluri: mişcări divergente (cand plăcile se depărtează unele de altele) şi mişcări convergente (cand plăcile se îndreaptă una către alta). Să ne oprim la ultimul fel, care a dus la formarea Munţilor Alpi europeni şi Carpaţi. Aceste lanţuri de munţi au apărut prin convergenţa plăcii africane cu cea eurasiatică.
Procesul a început acum 90 de milioane de ani, cand placa africană s-a deplasat către nord, acoperind vechiul bazin Thetis, întalnindu-se cu placa eurasiatică şi formand lanţul Alpilor europeni.
Placa euroasiatică s-a deplasat către vest, spre Thetys, unde a întalnit Placa africană, dand naştere lanţului Carpatic, ce se întinde din sudul Poloniei, prin Slovacia, Ucraina, pană în centrul Romaniei, cu o lungime de 1.450 km. Cutarea munţilor a continuat pană acum 33 – 15 milioane de ani, iar munţii au mai suferit unele modificări în timpul celor patru glaciaţiuni. În prezent, nu mai apar modificări de relief, ci doar se schimbă aspectul exterior, prin acţiunile necontrolate ale omului, prin defrişarea pădurilor şi prin folosirea iraţională a solului.
Din fericire, astăzi încă ne putem bucura de frumuseţea munţilor, a văilor, a pădurilor, putem să respirăm un aer curat, nepoluat.
Incursiune prin munţii Vrancei
Să încercăm să facem cateva incursiuni şi să vedem dacă frumuseţile Munţilor Vrancei nu depăşesc alte meleaguri, tot din Carpaţi.
Mai întai, să plecăm pe Valea Putnei în sus. Se ştie că intrarea în Vrancea se face prin “Poarta Vrancei”. Vidra – localitate renumită în trecut pentru amploarea iarmaroacelor; se continuă drumul prin Balta Colacului, unde, pe vremuri, Putna ocolea un deal şi unde era Hanul Haiducilor. Trecem prin satul cu acelaşi nume – “Colacu”, şi coboram în satul Valea Sării, localitate care, în trecut, aproviziona cu sare toată Vrancea.
De la Valea Sării, urcăm pe Dealul Scaune, teritoriu avand, în trecut, aspect saharian şi, în prezent, o frumuseţe de păduri, care ne însoţesc pană la Barseşti. Satul Barseşti se vede în întregime dacă urcăm pe Platoul Dumbrava, unde găsim monumentul ridicat în amintirea domnitorului Ştefan cel Mare, care a vizitat această localitate. Ne putem aminti că, aici, domnitorul a beneficiat de feciorii Babei Vrancioaia, în adunarea oştirii necesare. După îndelungate întrevederi cu domnitorii Munteniei, Ştefan cel Mare ia Ţinutul Putnei şi-l alipeşte la Moldova, garantand, prin “Uricul vrancenilor” (1482), drepturile avute anterior în ocolul lor. În aceeaşi zonă, în anul 1751, s-a ţinut la Barseşti “Sfatul satelor vrancene”, convocat de Constantin Racoviţă, cand s-a stabilit hotarul Vrancei cu partea Transilvaniei pe aliniamentul montan.
De la Barseşti, continuăm drumul spre Tulnici. Un mic popas este absolut necesar şi în Tulnici. Aici, de la Podul de la Coza pană la Podul Negrileşti, ambii versanţi ai Putnei aveau un aspect înspăimantător, din cauza proceselor de degradare. În prezent, este complet împădurit, terenul fiind declarat “Rezervaţia naturală Rapa Roşie”.
De la Tulnici, continuăm drumul spre Platoul Şighiţi – Gălăciuc, terenuri ocupate cu o frumuseţe de pădure de pin. În marginea Platoului, către nord, întalnim Tabăra şcolară Gălăciuc, unde merită să rămai cateva zile. Aici, în perioada 1890 – 1937, a fost o mică gară cu cale ferată îngustă şi o mare platformă pentru lemnul adus din munţi de către societăţi.
Din Şighiţi, şoseaua coboară către Valea Putnei, trecand prin tunel, de unde se pot vedea, spre stanga, “Munţii Gemeni”. Este vorba despre un munte cu un versant stancos şi abrupt la verticală, cu creasta despicată.
Mai jos, în partea stangă a şoselei, întalnim punctul cel mai frumos şi cel mai senzaţional de pe traseu – Cascada Putnei. Aici, natura a venit cu ceva deosebit faţă de alte cascade. Apa Putnei, după un curs liniştit în amonte, cade răsfirată la verticală, apoi apele se adună sub formă de uluc. Capătul său, din oval, se termină într-un bazin rotund. În timpul ploilor, zgomotul produs de apă este impresionant.
Valea Tişiţei – Cenuşăreasa munţilor
Înainte de a ajunge la Defileul de la Scăricica-Ciuta, întalnim Valea Tişiţei, afluent al Putnei. Valea Tişiţei, un peisaj cum nu este altul în Vrancea şi printre puţinele din ţară, este păcat să nu fie văzută. Valea, sub formă de canion, se strecoară printre cei doi munţi Tisaru, munţi abrupţi, cu versanţi în mare parte la 90 de grade, şi care, în prezent, sunt preponderent acoperiţi cu păduri. Păcat că, la începutul secolului trecut, aceşti munţi şi această vale au avut parte de mari dezastre, provocate de mana omului. În perioada 1900 – 1937, aceşti munţi au fost complet defrişaţi, rămanand stancile goale. În lungul văii, a fost săpat un tunel care să facă legătura cu alt bazin, Tişiţa Mică, pentru a recolta material lemnos. La confluenţa Tişiţei cu Putna, s-a creat o mare platformă pentru secţionarea materialului lemnos, construindu-se şi Gara Putna, de unde se căra lemnul pe o cale ferată îngustă, pană la Gara Gălăciuc.
În prezent, Valea Tişiţei este declarată “Rezervaţia naturală Tişiţa a judeţului Vrancea”, pe o suprafaţă de 1.905 hectare. Este o rezervaţie de tip mixt, îngloband un imens tezaur de elemente fito şi zoo-geografice, geologice şi ansambluri peisagistice unite într-un sistem de mare valoare ştiinţifică. Din punct de vedere staţional, relieful prezintă o mare varietate de unghiuri de pantă, de la terenuri relativ plane - în lungul celor două Tişiţe, pană la abrupturile cheilor: Rapa Caprei, Altarul Tişiţei, Peretele Porcului, Condratu şi Tisaru.
Flora şi vegetaţia sunt foarte diferite, din cauza unor accidente tectonice, care au contribuit la modificarea reliefului în decursul timpului. Se întalnesc specii de origine eurasiatică, mediteraneană, europeană, etc. Pană în prezent, au fost identificate circa 40 de asociaţii vegetale, unele dintre ele fiind declarate monumente ale naturii (Tisa, Papucul doamnei, Floarea-de-colţ, Sangele-voinicului, etc.).
Fauna este bine reprezentată prin specii de lup, urs, ras, vidră.
Pe urmele celor 89 de exemplare de ras
Se ştie că judeţul nostru este destul de apreciat pentru efectivele de vanat pe care le deţine, pentru recordul de trofee mondiale obţinute la toate speciile. În cadrul judeţului, există un număr de 44 de fonduri de vanătoare din care 14 administrate de Direcţia Silvică. În primăvara 2013 se înregistra următorul efectiv de animale: cerb comun – 1.084 exemplare; căprior – 3.515 exemplare; urs – 388 exemplare; mistreţ – 1.931 exemplare; vulpe – 812 exemplare; jder de copac – 304 exemplare; ras – 89 exemplare; şacal – 38 exemplare; dihor – 311 exemplare; lup – 159 exemplare; bizam – 70 exemplare; capră neagră - 304 exemplare. Despre trofee, vom vorbi cu altă ocazie.
Capra Neagră
Cateva cuvinte despre capra neagră (Rupicapra Rupicapra): acest animal este răspandit în ţara noastră în: Pietrosul Rodnei, Ceahlău, Cheile Bicazului, Ciucaş, etc, fiind întalnit pană la 2.500 m altitudine şi înregistrand peste 7.500 de exemplare. Masculul – denumit “ţap” – are o lungime de pană la 130 cm, înălţime – 80 cm, greutate – 60 kg, longevitate – 18-21 ani. Ambele sexe poartă coarne care nu sunt căzătoare şi care indică varsta. Noi, vrancenii, culegeam aceste date din cărţi pană în 1981. În 1981 – 1983 au fost capturate 13 exemplare în Munţii Făgăraş şi Bucegi şi au fost aduse să populeze Valea Tişiţei. Datorită condiţiilor optime pentru dezvoltare oferite de relief, dar şi prin gospodărirea corespunzătoare a fondului de vanătoare de către personalul silvic, s-a ajuns la un efectiv surprinzător de 304 exemplare, cu mult peste efectivul optim.
(foto Adrian Teodorescu)
Inginerul N. Bogdan, pe valea Milcovului, la Andreiasu, in iulie 2012
Ca urmare, Valea Tişiţei, Rezervaţia Tişiţa reprezintă cel mai încantător traseu turistic din zona montană a Munţilor Vrancei. Ne oprim aici, pentru moment, căci sunt multe de văzut şi admirat.
Ing. N. Bogdan
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
Astăzi despre „Înscenarea de la Tămădău“, diversiunea folosită de comunişti împreună cu securiștii pentru desfiinţarea PNŢ şi arestarea liderilor ţărănişti
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
icas, acum 4628 zile, 5 ore, 41 minute, 28 secunde
insuratelu cristi, acum 4628 zile, 22 ore, 7 minute, 54 secunde 
