Tristeţe, depresie sau psihoză postpartum?
Venirea pe lume a unui copil, indiferent că e primul, al doilea sau al treilea, este un moment important, grandios dar şi deosebit de dificil în economia unei familii. Deşi vine cu multă bucurie şi, de cele mai multe ori, este rezultatul dorinţei celor doi parteneri, produce schimbări majore în sistemul familial, schimbări care necesită multă înţelegere, calm, dar şi o bună cunoaştere a situaţiei pentru a şti cu ce ne confruntăm şi ce avem de făcut.
În primele zile după travaliu şi naştere, starea proaspetei mămici este una mai specială, atat din punct de vedere fizic cat şi emoţional. Odată cu expulzarea fătului se desprinde şi placenta. Aceasta se comportă şi ca o glandă enormă care secretă hormonii indispensabili pentru menţinerea şi dezvoltarea sarcinii şi, odată îndepărtată, în corpul mamei se produce un dezechilibru hormonal puternic. De asemenea, în timpul naşterii pot avea loc pierderi masive de sange, alteori pot interveni infecţii sau, pur şi simplu, se instalează epuizarea după un travaliu lung şi dificil. Dacă la aceste condiţii organice adăugăm factori psihosociali predispozanţi ca absenţa partenerelui sau dezacordul acestuia cu privire la naşterea sau sexul copilului, lipsa suportulului familiei de origine, fizic sau emoţional, naşterea prematură sau cu probleme, probleme de sănătate ale copilului, etc., nu mai putem considera tulburările emoţionale ce însoţesc perioada de după naştere ca fiind simple mofturi.
Astfel, după naştere, mămica are tulburări bruşte de dispoziţie, alternand între fericirea de a fi devenit mamă şi o tristeţe inexplicabilă, manifestă teama de a nu fi capabilă să îngrijească bebeluşul, chiar dacă nu este la prima naştere, teama de a nu păţi ceva bebeluşul sau că medicii i-au ascuns un diagnostic grav, iritabilitate, insomnii, etc.
Aceste manifestări poartă denumirea de tristeţe postpartum şi se întalnesc la 50-70% dintre mămici. Cu toate acestea, trebuie ţinute sub observaţie şi informat medicul de familie.
Tristeţea postpartum de regulă dispare fără tratament în circa două săptămani.
Daca aceste simptomele se menţin şi după trecerea a două, trei săptămani de la naştere, prelungindu-se pană la cateva luni, agravandu-se, putem vorbi despre o depresie postpartum. Aceasta se întalneşte la aproximativ 10% dintre femeile care aduc pe lume un copil, în timpul primelor luni după naştere. Depresia postpartum se caracterizează printr-o dispoziţie depresivă a tinerei mămici, plange necontrolat sau fără motiv, se simte neajutorată, este neliniştită, îşi face griji pentru ea, pentru copil, pentru siguranţa familiei, griji exagerate şi nefondate. Poate avea atacuri de panică. Nu mai manifestă interes pentru activităţile zilnice, nici pentru cele care altădată îi făceau plăcere. Se simte lipsită de valoare sau vinovată. Starea de epuizare fizică se agravează din cauza imposibilităţii de a se odihni, chiar şi atunci cand copilul este liniştit sau doarme, şi a alimentaţiei deficitare datorată lipsei apetitului. Apar ganduri sumbre legate de viitor, o lipsă de scop şi de speranţă, alteori chiar ideaţie suicidară.
Aceste simptome postpartum trebuie depistate de familie si prezentate medicului de familie, psihologului clinician sau psihiatrului deoarece fac dificilă funcţionarea femeii, afectand îngrijirea copilului. Depresia postpartum trebuie diagnosticată cat se poate de repede şi tratată, pentru a nu avea o evoluţie prelungita.
În foarte puţine cazuri, evoluţia bolii poate duce la simptome psihotice, care pot pune tanăra mamă şi copilul in pericol. Psihoza postpartum apare mai rar şi afectează în special femeile diagnosticate cu tulburare bipolară sau care s-au confruntat la o naştere anterioară cu psihoza postpartum. În această fază apar elemente psihotice (halucinaţii şi delir), modificări bruşte şi radicale de dispoziţie, confuzie şi dezorganizare, stări periculoase atat pentru sine cat şi pentru copil, izolare, insomnie persistentă.
Atunci cand mămica este diagnosticată cu psihoză postpartum, aceasta trebuie ţinută sub supraveghere, iar copilul trebuie îndepărtat de mamă pentru că este în pericol. Necesită tratament de urgenţă recomandat de medicul psihiatru.
Jobul de mamă este unul cu normă întreagă, 24 din 24, de luni pană luni. Bebeluşul are nevoie de atenţia mamei zi şi noapte, ceea ce poate duce la epuizare fizică şi emoţională. De aceea, pentru a evita agravarea simptomelor, de altfel, fireşti ale tristeţii postpartum, proaspăta mămică trebuie să nu uite că de buna ei funcţionare fizică şi psihică depinde şi micuţul dar şi armonia întregii familii, în ultimă instanţă.
- Odihniţi-vă ori de cate ori micuţul vă permite! Dormiţi, lecturaţi ceva plăcut, ascultaţi muzică sau vizionaţi filme, orice vă relaxează şi vă permite să vă detaşaţi de rutina zilnică;
- Alimentaţi-vă echilibrat, optand pentru o dietă bogată în vitamine, calciu, multe fructe şi legume;
- Plimbaţi-vă în aer liber cu şi fără copil. Lumina naturală are o foarte mare importanţă în buna noastră funcţionare. Razele soarelui sunt răspunzatoare de producerea hormonului fericirii – serotonina.
- Nu neglijaţi relaţia cu partenerul! Dormiţi împreună, îmbrăţişaţi, nu vă separaţi paturile pe motiv că cel mic plange noaptea. Implicaţi-l pe proaspătul tătic în îngrijirea celui mic. Acordaţi-vă periodic un timp doar pentru voi doi!
- Împărţiţi sarcinile, acceptaţi ajutorul celorlalţi, chiar cereţi-l atunci cand simţiţi că sunteţi depăşită de situaţie;
- Nu neglijaţi felul în care arătaţi chiar dacă staţi în casă! Aşezaţi-vă părul, fardaţi-vă uşor, purtaţi haine în care să vă simţiţi bine dar şi care să vă avantajeze. Cred că vreţi să salutaţi cu plăcere persoana pe care o întalniţi în oglingă în fiecare dimineaţă, nu-i aşa?
- Întalniţi-vă şi cu alte mămici, în parc, în spaţii special amenajate. Veţi împărtăşi experienţele trăite, veţi învăţa lucruri noi şi veţi constata că nu sunteţi singura care vă confruntaţi cu anumite situaţii.
Instinctul matern este înnăscut şi caracterizeză toate femeile, dar relaţionarea cu puiul de om abia venit în lume se învaţă. Acordaţi-vă timp şi răbdare pentru a crea acea relaţie unică, pentru a-i descoperi nevoile, ritmul, dorinţele. Ca orice relaţie, şi aceasta se construieşte, nu vine pur şi simplu la pachet prin actul naşterii.
Tatăl, în tot acest timp, se confruntă şi el cu nemulţumirile şi temerile lui. Din pacate, aceste noi manifestări ale proaspetei mămici vin după o lungă perioadă în care femeia, însărcinată fiind, a fost mult mai instabilă psihic, mai iritată, a necesitat mult mai multă atenţie şi suport fizic şi psihic. Atunci cand spera că va intra din nou în normalitate, soţul constată că situaţia se agravează în loc să se liniştească. Este normal să fie uneori puţin furios, deşi nu ar şti să spună pe cine, şi să spere că sunt doar nişte noi toane, mofturi ale soţiei. Trecută prin toate dificultăţile sarcinii şi naşterii, soţia este de asemenea deranjată de lipsa de înţelegere din partea partenerului. Toate aceste neînţelegeri tensionează şi mai mult situaţia. Dragi părinţi, manifestaţi condescendenţă unul faţă de celălalt, acesta este rolul cuplului, de a oferi suport în momentele de criză. În plus... dansul abia începe!
Psihoterapeut Dana Chiorescu
În viaţa fiecăruia există momente în care ne simţim dezorientaţi, dezarmaţi în faţa problemelor, neînţeleşi. Dacă simţiţi că relaţia cu partenerul nu mai este aşa cum o doriţi, nu mai găsiţi culoarul de comunicare cu copilul, nimic nu vă mai mulţumeşte sau nu vă mai regăsiţi, adresaţi-vă psihologului nostru.
Permiteţi-i doctorului de suflete să vă însoţească pe drumul către găsirea unor soluţii care să readucă echilibrul.
Împărtăşiţi-ne problemele dumneavoastră şi veţi primi răspuns în paginile „Ghidului pentru Sănătate” al Ziarului de Vrancea.
Casuţa poştală a redacţiei sau adresele de e-mail ziaruldevrancea@yahoo.com sau danach31@yahoo.com sunt deschise pentru toţi cei care simt că au nevoie de sfatul unui psiholog. Şi, ca la orice doctor, şi la doctorul de suflete confidenţialitatea este garantată.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
