Jurnalism cetatenesc

Botezul apelor la Soveja a început de la un ”Parau bolnav”

Constantin Macarie
5 ian 2013 8466 vizualizări
tradiţionala slujbă de Bobotează de la Soveja a depăşit în ultimii ani graniţele religiei şi a devenit un prilej de la le cere sovejenilor să păstreze curată natura şi paraul care udă localitatea

«Botezul apelor» de la Soveja îşi are istoria sa, istorie ce a condus la o nouă tradiţie ce are deja o vechime şi, totodată, şi consecinţele ei pozitive, alături de alte tradiţii locale ce se mai păstrează.
        Totul a pornit de la o realitate dureroasă, cea a poluării tot mai accentuate a pâraielor Sovejei, urmare a desfiinţării forţate, în vremurile comuniste, a «odăilor », din ţarna satului, locul unde se creşteau vitele.
    În 2002, Fundaţia sovejană «Simion Mehedinţi-Mioriţa» iniţia proiectul ecologic  «Pârâul bolnav», proiect finanţat de Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport Vrancea. Proiectul îşi propunea să sensibilizeze comunitatea locală pentru păstrarea curată a apelor locului, pentru limitarea obiceiului încetăţenit în anii de după revoluţie, de a arunca gunoaiele la pârău. A fost un proiect ecologic ce a condus la înfiinţarea în cadrul şcolii sovejene a patrulelor şcolare ecologice – ECOS. 2002, patrule care echipate cu vestuţe şi şepcuţe verzi monitorizau starea ecologică a localităţii, semnalând  autorităţilor  locurile aflate în pericol. Tot atunci, avea loc la Vrâncioaia întâlnirea de lucru a Fondului Român de Dezvoltare Comunitară (FRDC), echipă de lucru din care făceam parte şi unii mebrii ai fundaţiei sovejene. Acolo s-au discutat, printre multe alte probleme ale dezvoltării comunitare şi problema poluării, supunând atenţiei şi proiectul  sovejan.
    În anul următor, grupul de lucru al FRDC s-a întrunit la Soveja, unde am sugerat continuarea proiectului Pârâul Bolnav, printr-un alt proiect « Botezul  Apelor», fixat la Bobotează, proiect care a fost salutat, agreat şi îmbraţişat ulterior de întreaga echipă de lucru, propunându-se realizarea în anul următor a unui simultan de transmisii TV, din Soveja, Rucăr şi Dragoslavele, propunere ce nu a prins viaţă din motive finaciare.
    A rămas în sarcina fundaţiei sovejene, ca iniţiatoare, să-l pună în practică, fapt ce se realizează de atunci, an de an, în parteneriat cu Parohia satului Dragosloveni, cu Primăria şi Şcoala Gimnazială «Simion Mehedinţi» Soveja.


Păstraţi curată apa cea dătătoare de viaţă!

Proiectul a fost şi este benefic pentru comunitatea care a aderat la acţiune, răspunzând cu entuziasm şi, ulterior, cu un comportament mai civilizat faţă de mediul înconjurător, faţă de apele Sovejei. Proiectul a generat apoi şi alte iniţiative ale adminstraţiei locale, între care cea mai importantă a fost procurarea unei maşini de gunoi, a unui tractor cu remorcă ce strânge gunoaiele de la gospodăriile  sovejenilor care acum, în mare parte, le depozitează în saci de plastic şi nu le mai aruncă la întâmplare, pe apă. Spun în mare parte, deoarece încă mai sunt oameni care nu s-au debarasat de vechiul obicei.
    Acţiunea, de acum tradiţie la Soveja, alăturându-se altora (sau vai! umplând golurile rămase de la dispariţia unora) se desfăşoară an de an, la Bobotează, aproape de izvoarele Dragomirei, unde în pelerinaj enoriaşii satului urcă, după slujba de la Mănăstire, pentru sfinţirea apei Dragomirei, apă ce, aşa cum spuneam, străbate  satul Dragosloveni, purtând în undele ei, acum mai curate, pe la porţile gospodarilor, mesajul Domnului de a păstra curată apa cea dătătoare de viaţă, de sănătate, de bucurii. Acolo, la locul de pelerinaj, prin efortul sovejanului de suflet ce este ing. Gheorghiţă Tepşanu, şi prin osârdia preotului paroh Gheorghe Nichifor, s-a ridicat cu ceva timp în urmă o troiţă ce marchează locul unde an de an se botează apele, de unde pleacă mesajul de suflet al bisericii, al adminstraţiei locale, al celor ce iubesc natura, al fundaţiei, de a păstra pentru viitorime, sfinte şi curate izvoarele, apele, locurile aşa cum ni le-au lăsat strămoşii. Acolo, sub cetina verde a pădurii, de sub Zboina, răsună alături de  glasul părintelui : «În Iordan botezându-te Tu , Doamne… » şi cel al ilustrului sovejan- Simion Mehedinţi : «Oare nu vor seca izvoarele, fiindcă nu mai sunt ochi care să le mai vadă ?». Acolo, prin procesiunea ce se desfăşoară şi în acest an cu participarea întregului sat, deschidem ochii «oamenilor de la munte» spre a vedea şi păstra izvoarele Sovejei.

«... şi suflând Dumnezeu asupra izvorului, acesta şi-a umflat apele»

Vrem ca procesiunea să se extindă şi la parohia Rucăreni, cât şi la Schitul «Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena », schit de măicuţe, nou înfiinţat pe chiar malul Şuşiţei, la confluenţa acesteia cu pâraiele Dumicuş şi Boul, sub semnul  acelui «Pace bună! » rostit . conform legendei Dragomirei, de Dumnezeu şi Sfântul Petru, ca îndemn de împăcare a celor doi munţi locali, veneraţi ai Sovejei – Zboina şi Ţiua, care se certau adjudecându-şi paternitatea micului izvor ce răbufnise la poalele lor. Spune legenda locului . « .. şi suflând Dumnezeu asupra izvorului, acesta şi-a umflat apele şi a început să curgă şi mai bogat cu unde cristaline, formând între Zboina şi Ţiua, un pârău ce salută de atunci satul şi oamenii. Sfătuindu-i pe mocani să trăiască în bună înţelegere şi iubire şi să se bucure de acest dar atât ei, cât şi urmaşii lor, Dumnezeu şi SF. Petru au urcat la cer. Iar numele apei a rămas, de atunci, Dragomira, adică: Bună pace !
Botezul apelor va rămâne, ca manifestare religioasă, de valoroasă tradiţie a Sovejei, care trebuie să ducă la împăcare şi pace a omului, a noastră, cu natura mamă, cu apele şi pădurile cele dătătoare de viaţă, de bucurii, de bogăţii, cu noi înşine, şi noi între noi.

Constantin Macarie   - profesor     


Poem de slavă apei
   
Mărire tie, apă curgătoare, soră şi frate
Simbol al vieţii aici întrupate
Mărire ţi-aducem, minune sfântă
Cu undele tale ne binecuvântă.
Ce drumuri de stâncă spre noi ai bătut
Croindu-ti cărare prin loc nevăzut?
La picioarele mele urcând, te-ai întins,
Buzelor mele tu setea ai stins
Viaţă mi-ai dat, mi-ai dat bucurie,
În fiece floare ai pus veselie,
Culoare, parfum.. Zidit-ai câmpie,
Cununa de dealuri, pe munti măreţie   
De codri, care tivesc cerul
Sufletul pămâtului eşti !
 Esti misterul !
M-apropii de tine si cântul ţi-ascult !
În fiece undă e şoaptă, cuvânt.
E-n tine lumină, e soare, e lună
E cântec, e vrajă, e vestea cea bună..
Esti Bunavestire ce urcă în mine
Şi întrupează sub ceruri minunea din tine.
În verde-al pădurii, în orice floare
În tot ce e viată, în tot ce nu moare
Urici şi străbaţi cărări nevăzute,
Dumuri de taină de tine ştiute.
Eşti viaţă, esti luptă si eşti bucurie
Sufletul pământului esti, belşugul din vie.
Te caut mereu în înaltul cerului,
Ascunsă departe în aripa norului
În stânca muntelui,
În adâncul pământului
Îţi caut fiinţa s-o desluşesc,
Oriunde te caut şi te bănuiesc
pe alte planete, în ceruri, în stele,
Caut urmele tale, mirările mele.
Te caut eu, omul,
Te caută pomul,
Te caută floarea,
Pasărea spintecând zarea,
Te caută fluturele si albina,
Te caută bradul cu rădăcina,
Cerul te caută si te soarbe
Redându-te pământului - cunună de boabe.
Rămâi ,apă, pururi curată si sfântă,
Miracol al vieţii ce lumea te cântă.

-Lasă-mi lumina, unda mi-o lasă
Omule, pomule,
Omule, floare, cel ce din mine,
Prin Domnul, eşti întrupare.
Să intru curată la tine în casă,
La tine în suflet, pe buzele tale,
Să-ţi spăl măreţia din cap la picioare.
Lasă-mi puterea cu care zidesc
Întreg universul din care ivesc
 Atâtea minuni pamântului date,
Având doar pe tine, stăpân mai departe.
   
Costantin Macarie                       
      
Dar apa rămâne…
  .
Apa trece pietrele rămân
Zice o zicală de-ţelept român.
Apa curge, curge din izvoare.
Curge-ncet şi limpede sub soare,
Urc-apoi pe trepte nevăzute
Suie-n nori ca cerul să-l sărute
Şi cu aripi sure
colindând sub zare,
să coboare ploaie-binecuvântare
În adânc s-ascunde
c-apoi în izvoare
să devină iarasi apa călătoare.    
Şi în drumu-i harnic
Pietrele le spală
Şi le roade-ntruna
Spală a lor fală
În nisip le schimbă
Le duce spre mare
Piatra, sub puterea-i este călătoare
Încet o topeşte, în pământ dispare,
Apa se întoarce pururea sub soare
Niciodată apa, nicicum ea nu moare
Şi de-aceea astăzi îndrăznesc a spune
Piatra-ncet se duce, dar apa rămâne
(Poezie anonimă)     
 












În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
viorel iancu, acum 4098 zile, 45 minute, 46 secunde
Omul catedrei, omul scrisului, bunul organizator, Constantin Macarie, vesnic prezent in peisajul sovejean. Felicitari Domnule Profesor! La multi ani familiei de profesori, ALBU! La multi ani tururor citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.