Adevăruri de ieri şi de azi
DE LA DOMNUL MIHAI EMINESCU:
„Nefiind oameni vrednici cari să constituie clasa de mijloc, scaunele instituţionale existente le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, starpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rand şi mai înjosit în oraşele poporului românesc (...)
Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cat negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieraşi şi fudui(...)
Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvarşirea şcoalei primare, advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mani, generali cari nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiutori recrutaţi dintre stalpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care guvernează azi România” (art. Icoane vechi şi icoane noi, în Timpul, nr. 11, dec. 1877, Opere, X, p.19 şi 110)
DE LA ARGHEZI CETIRE :
Într-o ţară care-a fost
Era mare cel mai prost.
Ţara unde-i bun tutunul
Avea proşti unul şi unul.
Cine-o leacă-avea de cap
Şi-l punea după dulap.
Pentru că omul cel mare
Se-alegea după picioare.
Umblau solii prin norod
C-un caramb şi-un calapod.
Şi cinstirea ţi se da
După talpă şi pingea.
Dar deştepţii fiind prea mulţi
Au rămas pe drept desculţi.
Am o minte, vai de mine.
Şi mă face de ruşine.
Spune tu, pe ce-i cunoşti
Dintre proşti pe cei mai proşti?
După chică sau chelie?
După unghii sau simbrie?
Fincă, vezi, mai-marele
Şi-ascunde picioarele.
