Ganduri de la suflet la suflet
„Mă numesc aşa cum am fost numit”, este fraza cu care începe povestea alter-ego-ul meu ce ţine post de personaj în noul roman pe care îl voi publica în viitorul apropiat, „Jurnalul unei nopţi sub soare”. Desigur, toţi primim o insignă lingvistică care are rolul de a ne diferenţia printre celelalte persoane, însă, ceea ce ne diferenţiază cu adevărat şi ne face să strălucim în noaptea pe care o numim Viaţă este doar personalitatea noastră. Felul nostru de a fi ne va lumina cărarea Viitorului, va încremeni efemeritatea Prezentului iar Trecutul va apărea ca o lecţie aspră, scrisă într-o carte părăsită, ce va avea rolul de a ne învăţa să nu-l repetăm niciodată.
În curând am să păşesc într-a nouăsprezecea primăvară a vieţii mele, iar, tânăr fiind, embrion al unui prezent mai promiţător, consider că generaţia noastră va reprezenta un bulb de lumină într-o noapte continuă, într-o încercare disperată de a răzbate întunecimea vieţii. Însă, privind către Viitor observ razele de soare ce răsar liniştite la orizont şi îmi scaldă simţurile în a lor căldură.
Am reuşit să ajung cu bine în Prezent şi, intrând într-un nou capitol al vieţii mele, am fost pus în faţa faptului împlinit; timpul nu se întoarce şi nici nu staţionează. Direcţia comună trebuie să fie către viitor şi către o modalitate de a-l duce către progres şi, în final, perfecţiune. Fiind încă neprihănit în reverberaţiile vieţii, sunt nevoit să-mi aştern paşii pe o linie continuă pentru a-mi clădi un viitor stabil, pentru a pune bazele unei vieţi echilibrate din toate punctele de vedere. În acest moment mă simt ca şi cum aş sta cu tălpile lipite de marginea unei prăpastii iar în faţa mea se întinde viitorul cu nenumăratele posibilităţi fecunde ale acestuia. Am ieşit din prima etapă a vieţii mele şi plonjez în prăpastie, în viaţă, către necunoscut.
În călătoria vieţii mele, cea în care mă îmbarc acum la finele primelor două decenii ale existenţei, renunţ la busolă, la Biblie şi la persoana care am fost şi sunt nevoit să mă integrez în noua societate din care voi face parte. Dar întotdeauna voi fi ghidat de doi sori distinctivi sau două concepte antitetice, eşec şi reuşită. Aceste formule, ce ne definesc caracterul, reprezintă, de fapt, doua sisteme de punctare a acţiunilor umane pe parcursul vieţii în vederea accederii pe o scară ierarhică şi socială dar şi una personală, deoarece mă voi lupta întotdeauna cu propriul sine având ca scop definirea personalităţii. Astfel, cu fiecare reuşită, urc cât mai sus pe scara Vieţii iar lumea din jurul meu se sincronizează cu propria fericire pe când cu fiecare eşec, totul se întunecă şi cobor, tot mai jos, în negura propriului suflet.
Fiecare om are în viaţă diferite scopuri, însă, fiecare va avea întotdeauna acelaşi fundament: succesul. Dorinţa de a câştiga, de a înainta şi de a fi răsplătit pentru propriile merite reprezintă frânghiile aurite ce îl trag pe om mai departe, către fericirea personală. Pe de altă parte, eşecul reprezintă foarfeca tăioasă ce seceră frânghiile şi încetinesc omul în drumul său către reuşită. Totul reprezintă un joc al aparenţelor şi al esenţelor deoarece doar esenţa omului va întări frânghiile pe când aparenţele le vor subţia.
Din păcate, realitatea contrazice idealul comun al generaţiei actuale, acela de a crea un viitor optim, deoarece, în ziua de azi, succcesul ia sfârşit înainte să înceapă datorită neglijenţei, indiferenţei şi a cadrului social în care persoana a crescut. Astfel, idealurile sunt rapid transformate în trivialităţi la fel cum nisipul se scurge fatidic printre degetele unei palme iar scopul vieţii va reprezenta doar umila dorinţa de a asigura traiul zilei următoare. Succesul va reprezenta doar o barcă ce pluteşte în derivă pe marea Vieţii şi va acosta pe malurile Realităţii doar din întâmplare, în momentele când nimeni nu se va aştepta.
În concluzie, noi, tinerii, suntem la vârsta când părăsim coconul maternal, lăsăm hainele infantilităţii să se prăfuiască şi îmbrăcăm mantaua realităţii cu care ne vom proteja greşelile şi o vom folosi drept scuză pentru eşecuri. Din această cauză, îmi îndemn generaţia către cumpătare, atenţie şi o mai mare responsabilitate asupra viitorului nostru.
Alex Grama este un tânăr de 18 ani, proaspăt absolvent al Colegiului Naţional "Unirea" din Focşani, şi începând cu septembrie 2012 va fi student la University of Nottingham din Marea Britanie, unde îşi va aprofunda cunoştinţele în cadrul cursului de International Media and Communication Studies. Alex este pasionat de fotografie şi literatură, fiind un cititor avid dar şi un scriitor aspirant, marcând toamna anului 2011 cu apariţia primului său roman, "Scopul Final". În prezent, Alex lucrează la cel de-al doilea roman al său, "Jurnalul unei nopţi sub soare".
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
VIDEO Astăzi despre Generalul aviator Ioan Dicezare. As al aviației de vânătoare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A făcut parte din celebra Flotilă Udett, care executa cele mai riscante misiuni. Încarcerat de comuniști la Malmaison şi Piteşti
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
mariana, acum 5105 zile, 7 ore, 18 minute, 34 secunde 
