File de istorie
Un om normal este acela care se dovedeşte în stare să-şi istorisească propria poveste. Focşaniul are povestea lui. Generaţii după generaţii au întreţinut flacăra acestei poveşti frumoase. Mai întai, Focşaniul ştie de unde vine - are o origine, un trecut, are o trăire proprie. Iar din acestă trăire se naşte propria identitate. Povestea Focşaniului este povestea tuturor celor care iubesc în mod natural acest spaţiu spiritual. Focşaniul trăieşte în interiorul unei poveşti, este o istorie şi se poate povesti. Ea se poate povesti apeland la oameni, la imagini la amintiri.
Expoziţia în imagini cu Focşaniul vechi face parte din acea categorie a poveştilor frumoase. Este o întalnire între oameni, imagini şi amintiri. Este o expoziţie care încearcă sa creeze un spaţiu optim pentru o intimitate culturală(Michael Herzfeld) a focşănenilor. Printre trăsăturile poporului român enumerate de părintele D. Stăniloae se numără: legătura cu spaţiul natal, echilibrul extraordinar al deciziilor şi sinteza magnifică dintre luciditate şi gândire suspendată în faţa misterului. Admirand imaginile cu casele vechi din Focşani, cu străzile sau cu Bisericile care nu mai sunt sau rememorand diferite evenimente de acum 50-60 de ani, nu facem decat să intrăm întrun spaţiu al comunităţii dar şi întrun spaţiu al comunicării. Constantin Noica spunea că „orice comunicare are loc în interiorul comuniunii. Expoziţia în imagini cu Focşaniul vechi oferă un astfel de cadru cultural şi spiritual. Generaţiile tinere trebuie crescute, educate, formate în spiritul valorilor care au dat identitate spaţiului comunitar. Fie că vorbim de frumuseţea arhitecturii din perioada antebelică sau postbelică, fie că vorbim de relaţiile interumane bazate pe bun-simţ sau omenie „A părăsi măsura înseamnă a părăsi omenia.” spunea Pascal, fie că vorbim de trăirea artistică, culturală – sunt tot atatea modalităţi de a reclădi fiinţa umană pe valorile autentice. Cultura vieţii se întemeiază pe cultul vieţii, iar cultul vieţii se bazează pe imaginea vie a amintirilor din propria viaţă. Acesta ar putea fi esenţa expoziţiei în imagini cu Focşaniul vechi. Pentru unii dintre noi acestă expoziţie este strigătul în faţa destinului, este tristeţea amestecată cu bucurie, tristeţea dispariţiei multor clădiri de patrimoniu, cu o arhitectură de invidiat dar pe de altă parte bucuria reîntalnirii cu propriile noastre ganduri, imagini, poveşti, chiar cu propria noastră copilărie sau tinereţe. Sunt dureri pe care le purtăm, le trăim tot timpul. Vauvenargues spunea că „marile dureri sunt mute” (Les grandes douleurs sont muettes) – însă frumuseţea imaginilor cu Focşaniul vechi ne poate alina sufletul. Există o expresie, care aparţine lui Gabriel Marcel : „A spune cuiva “Te iubesc” înseamnă a-i spune “Tu nu vei muri niciodată”, cred că pentru foarte mulţi dintre noi acesă expresie este valabilă şi pentru Focşani.
Florin Micu Iliescu - director DCCPCN Vrancea













