Jurnalism cetatenesc

Gelozia dintre fraţi e firească!

Dana Chiorescu
24 feb 2012 2733 vizualizări
„Iată-mă acum, după 5 ani, îndrăgostită din nou! Nu am crezut că este posibil să mai iubesc alt copil cu aceeaşi intensitate ca pe primul!” Şi totuşi se întîmplă...

Fie că e de acelaşi sex cu primul, fie că nu, noua experienţă este în totalitate inedită şi o nouă provocare pentru părinţi. În schimb, pentru primul născut, venirea pe lume a celui de-al doilea copil poate fi un stres emoţional extrem de puternic, chiar şi atunci cînd acesta are 11-12 ani.
Prîslea, cel pe care pînă nu demult îl numeaţi „comoara”, „boţul nostru de aur”, „odoraşul”, „cel mai şi cel mai” se trezeşte peste noapte în faţa unui adevărat cal troian. Cel/cea a cărui/cărei venire pe lume a fost anunţată cu surle şi trîmbiţe – mult aşteptatul/a frăţior/surioară, este un fals prieten. ... Se dovedeşte a fi cel care îl alungă din Rai...
Pentru a înţelege mai bine situaţia, haideţi să ne conturăm tabloul: dacă pînă mai ieri beneficia de absolut tot, de la atenţia, dragostea părinţilor, a prietenilor de familie, cadouri, dulciuri, jucării şi orice mai vreţi dvs, acum, odată cu apariţia frăţiorului sau surioarei, în cel mai fericit caz, totul se reduce la jumătate! Să nu uităm că în practică nici atît, mai ales că în prima perioadă de viaţă cel mic are nevoie de mult mai multă atenţie. Este noutatea casei, toţi vin şi se minunează în faţa lui, toate poveştile sînt despre el, cadourile vin spre el, se dau petreceri în cinstea lui... Dacă încerci să îi explici primului născut că de acest tratament s-a bucurat şi el, nu faci decît să îi adînceşti sentimentul că noul venit în familie este cel care i-a furat totul.
Intraţi în pielea „personajului” şi răspundeţi: cît de dragă v-ar fi persoana aceasta, care vă tulbură întreg echilibrul vieţii?
Gelozia îl poate face  pe copil să revină la comportamente vechi, din copilăria mică, de genul: suptul degetului, udatul patului sau pur şi simplu stîlcirea cuvintelor şi alte gesturi de bebeluşi, din dorinţa de a beneficia din nou de atenţia pierdută. Ba mai mult, atunci cînd eşti concentrat asupra celui mic, va face tot ce îi va sta în putinţă să îţi atragă atenţia asupra lui. Dacă nu primeşte o atenţie pozitivă, se va mulţumi cu una negativa(făcînd ceva ce ştie că nu îţi place, este sigur că te vei întoarce către el şi îl vei certa, dar vei fi cu el! Mai bine decît să fie inexistent...)
Tot din gelozie, poate să îi distrugă lucrurile, să îl lovească, să îl necăjească sau să îl facă să plîngă. Bineînţeles, că în toate aceste cazuri, părinţii îl vor certa, vor ţipa, îl vor pedepsi, întărindu-i cele mai negre bănuieli: părinţii nu îl mai iubesc acum, cînd au alt copil!
Nu îl judecaţi prea aspru pe primul născut. Poate uneori vi se pare răutăcios, dar sînt doar reacţii freşti. Gelozia dintre fraţi e firească!
Relaţiile dintre fraţi sînt extrem de diferite. Unii se împacă relativ bine de mici, alţii abia spre maturitate, iar alţii o ţin într-o ceartă continuă toată viaţa. În schimb, dinamica relaţiilor dintre fraţi este în mare măsură controlată de părinţi. Este una din marile provocări ale vieţii de părinte: să reuşeşti să creezi o relaţie puternică şi pozitivă între copii.
- Pregătiţi-l pe primul născut din timpul sarcinii, vorbiţi-i despre venirea pe lume a frăţiorului/surioarei, satisfaceţi-i orice curiozitate;
- Odată venit pe lume, permiteţi-i primului născut să participe la îngrijirea celui mic; nu îl îndepărtaţi, ci explicaţi-i cu răbdare ce are voie şi ce nu;
- Învăţaţi-i pe toţi cei care vă vizitează, rude, prieteni, cunoscuţi, să nu aducă daruri doar celui mic. Dacă se va întîmpla asta, nu va apuca să se bucure prea mult timp de jucăria primită, deoarece va fi zdrobită în scurt timp;
- Fiţi corect! Chiar dacă spui „îl iubesc pe fiecare la fel de mult”, s-ar putea ca gesturile sau felul în care acţionaţi să nu spună acelaşi lucru. Atitudinea partinică şi tratamentul preferenţial se simt imediat de către copii. Cel care se simte nedreptăţit va considera că este iubit mai puţin, va deveni şi mai gelos şi îşi va iubi cu atît mai puţin fratele/sora,  în timp ce copilul favorizat va deveni răzgîiat şi va considera că poate face orice;
- Nu faceţi comparaţie între copii şi nu vă aşteptaţi ca ei să aibă performanţe asemănătoare sau comparabile. Acest lucru accentuează rivalitatea dintre ei! Fiecare copil este unicat, are înzestrările sale şi nu se compară cu nimeni, nu numai cu fraţii săi;
- Acordaţi timp fiecăruia dintre copii, timp pe care să îl petreceţi conform vîrstei şi preocupărilor fiecăruia;
- Evitaţi să interveniţi în orice dispută măruntă între fraţi, cu excepţia cazurilor în care e vorba de violenţă şi agresivitate, care trebuie promt sancţionate. Învăţaţi-i să să îşi gestioneze singuri relaţia. În cazul în care situaţia scapă de sub control, separaţi-i pînă la reinstaurarea liniştii;
- Nu este corect să împovăraţi copilul mai mare cu responsabilitatea de a avea grijă de cel mic. Nu este reponsabilitatea lui, nu este copilul lui! Nu uitaţi, indiferent cît e de mare diferenţa de vîrstă între copii, sînt toţi copii! Fiecare copil  are dreptul la joacă, la timpul lui, la copilăria lui!
- Nu le cereţi celor mari să renunţe mereu în favoarea celor mici!
- Răsplătiţi fiecare interacţiune pozitivă între fraţi, astfel veţi întări comportamentul desirabil.
Nu este o greseala să ai un copil preferat! Este firesc şi de înţeles... Greşit este să te comporţi preferenţial! Astfel, în loc să le oferi unul altuia un sprijin în aventura numită viaţă, le vei oferi  o persoană în plus căreia să îi poarte pică.

Psihoterapeut  Dana CHIORESCU

 Doctor de suflete

În viaţa fiecăruia există momente în care ne simţim dezorientaţi, dezarmaţi în faţa problemelor, neînţeleşi. Dacă simţiţi că relaţia cu partenerul nu mai este aşa cum o doriţi, nu mai găsiţi culoarul de comunicare cu copilul, nimic nu vă mai mulţumeşte sau nu vă mai regăsiţi, adresaţi-vă psihologului nostru.
Permiteţi-i doctorului de suflete să vă însoţească pe drumul către găsirea unor soluţii care să readucă echilibrul.
Împărtăşiţi-ne problemele dumneavoastră şi veţi primi răspuns în paginile „Ghidului pentru Sănătate” al Ziarului de Vrancea.
Casuţa poştală a redacţiei sau adresele de e-mail ziaruldevrancea@yahoo.com sau danach31@yahoo.com sint deschise pentru toţi cei care simt că au nevoie de sfatul unui psiholog. Şi, ca la orice doctor, şi la doctorul de suflete confidenţialitatea este garantată.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.