Eterna comoara
,,Preotul trebuie sa fie ca un pedagog, iar
invatatorul trebuie sa slujeasca in fata clasei ca un preot".
Simion Mehedinti
Fundatia ,,Sfintii Martiri Brancoveni" din Constanta, pastorita de vranceanul nostru, dl Marcel Bouros, a dat la iveala lucrarea ,,Pedagogia crestin-ortodoxa" de Parintele Mihail BULACU, reeditare anastatica, a editiei din anul 1935.
Pentru a intelege mai bine lucrarea pe care o prezentam si pentru a atrage atentia celor care coboara de la altar si vin in fata elevilor, sa deschida sufletul ,,puiului de om", intru Domnul, ne marginim la afirmatia lui Simion Mehedinti din lucrarea sa pedagogica, Alta crestere. scoala muncii. Urmarind doctrinele pedagogice din zarea veacurilor, Mehedinti distinge trei curente: pedagogia salbatica, a lui Cain, homo homini lupus; pedagogia barbara, a lui Moise, homo homini servus; pedagogia umana, a lui Hristos, homo homini frater, inaugurata de crestinism.
Parintele Mihail Bulacu, in drumul sau catre sufletul copilului, se sprijina pe filosofia etica, iar tinta pedagogiei devine ,,sufletul omenesc" si educarea lui in sensul ,,idealului, a menirii in viata". De aici urmeaza, ceea ce am numi: pedagogia antecrestina "" lipsita de orice contact cu principiile crestine, umanitare; pedagogia moderna, impartita in doua curente: a). pedagogia crestina moderna, exprimata cel mai sugestiv si mai succint in epitaful lui Pestalozzi (,,Educatorul omenirii la Iverdon, / Om, crestin, cetatean/ Totul pentru altii, nimic pentru sine"); b). pedagogia moderna laica "" reprezentata de scoala laica franceza din perioada Revolutiei Franceze, dar abandonata destul de repede intrucat ,,numai o educatie crestina poate asigura pregatirea caracterelor". Pedagogia crestina moderna ne arata ca trebuie sa plecam ,,mai intai, nu de la Dumnezeu, ci de la suflet".
Autorul urmareste cu atentie conceptul de ,,pedagogie crestina" - ,,Pedagogia este buna crestere a copiilor catre virtute" (Eugène Devaud); - ,,Pedagogia este educatia, caci toti suntem numiti copii dupa cuvintele sfintei scripturi", "¦dar si educatia celor care nu mai sunt copii.
Obiectivul pedagogiei crestine se realizeaza printr-o intreita actiune: convertirea crestina - disciplinarea prin educatia morala - instruirea religioasa. Biserica reprezinta centrul in jurul caruia ,,pedagogia crestina isi desfasoara activitatea".
Foarte interesanta ni s-a parut afirmatia: ,,Pedagogia represiva nu este crestina (iezuitismul, memorizarea mecanica, biciul in scoala etc.)". Aici dascalii nostri, nu numai cei care predau religia, dar si ceilalti, trebuie sa ia seama ca ,,bataia nu-i rupta din rai", ci"¦ din iad. Autorul arata ca o asemenea pedagogie nu are nici o legatura cu crestinismul si nici cu cunoasterea sufletului omenesc.
Parintele Mihail Bulacu face o trecere in revista a modului in care pedagogia crestina este aplicata in bisericile ortodoxe din tarile crestin-ortodoxe din tarile vecine si apoi in scoala romaneasca.
în continuare, se abordeaza conceptele cu care opereaza pedagogia crestina: idealul pedagogiei crestine (idealul intelectual crestin, sentimentul crestin, idealul moral crestin); naturalul si supranaturalul in pedagogia crestina; biserica crestina ortodoxa, centrul pedagogiei crestine; componentele educatiei crestine (educatia religioasa, educatia moral-crestina); metodele de predare a invatamantului religios.
Nu ne propunem in aceasta scurta cronica, sa facem o prezentare amanuntita si aplicata a lucrarii. Lasam placerea si obligatia cititorilor, profesorilor, preotilor si diriguitorilor invatamantului romanesc, sa ia aminte, pentru a indrepta din temelii invatamantul religios romanesc.
în anii 1990, cand se elaborau programa si manualele obiectului religie, am prezentat celor raspunzatori, manualul de religie ,,S. Mehedinti - Parabole si invataturi din Evanghelie", pentru clasa a II-a secundara. Nimeni nu a luat in seama aceasta oferta.
Editorul ne ofera astazi ocazia de a deschide o fereastra catre invatamantul religios din Romania postdecembrista, mai ales acum cand ne confruntam cu o tot mai acuta lipsa de modele, iar reintroducerea religiei in scoala este privita tot mai diferit de catre copii, profesori, familie, comunitate.
închei nu inainte de a prezenta cateva din ,,propunerile pedagogice" facute la Congresul Pedagogic Religios din Bucuresti, tinut la Casa Corpului Didactic din Bucuresti in 1924: 1). Sa se aplice principiile morale in viata copiilor; 2). Sa se amenajeze capele in fiecare scoala secundara; 3). Profesorul de religie sa fie duhovnicul scolii; 4). Deprinderea copiilor cu citirea Bibliei; scoala sa fie in legatura cu familia etc.
* * *
Concluzia la care ajunge autorul la sfarsitul lucrarii - ,,Educatia morala crestina nu se poate confunda cu invatamantul religios. Educatia morala cere pasirea la actiunea morala practica. Actiunea crestina trebuie sa inceapa in legatura cu ajutorarea si legaturile cu proprii colegi" - este un indemn la o fapta crestina practica. Preotul-profesor de religie ,,nu va fi strain de orice actiune buna, ajutandu-i pe tineri ca un adevarat prieten, duhovnic crestin ortodox", acordand si ,,premii de virtute" la sfarsitul anului scolar. Educatia moral-crestina devine astfel o importanta cale de formare a caracterului, devine masura lucrului bun si bine facut, a lucrului izvorat din suflet si infaptuit pentru suflet.
Costica NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
