Dacă Raiul...
De o suliţă albastră
Şi ar curge spre infern
Toată nebunia noastră,
Râuri lungi de fericire
De s-ar prăvăli în foc
Şi te-aş pierde şi m-ai pierde,
Printr-un mare nenoroc;
Iar iubirea, sfânta noastră,
S-ar prelinge în dureri
Şi-am ajunge din greşeală
Spre o nouă zi de ieri,
Aş izbi de toţi pereţii
Templul sufletului meu,
Aş da lumea peste cap,
Peste cap m-aş da şi eu,
Către diavol aş da fugă,
Către Dumnezeu apoi
Şi i-aş condamna să simtă
Tot ce am simţit şi noi!
Dar noroc că Raiul nostru
N-are suliţe, nici iad
Şi deasupra-i tot ce mişcă
Sunt doar stele care cad.
Sunt dorinţe ce aşteaptă
Luna albă, zorii calzi,
Ce ne duc îmbrăţişaţi
Către-o nouă zi de azi.
Adrian Mangu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Ziarul de Vrancea, 19 apr 2024
