Aţi vrut, dar n-aţi putut! (manifest)
Aţi vrut-
Să închideţi gura
Şuvoiului de apă,
Ce curge liniştită
Purtându-şi viaţa-vieţii
Şi scaldă cu nesaţiu
Frumoasă noastră glie,
Pământul, ce ne ţine,
Frumoasa Românie.
Aţi vrut… dar n-aţi putut!
Aţi vrut-
Să ştergeţi amintirea
Trecutului onest,
Ce şi-a purtat în veacuri
Martirii din arest.
Icoanele sunt vii
N-o să puteţi, mişei,
Să le-ntinaţi cu ură
Şi să-i uităm pe ei.
Aţi vrut..dar n-aţi putut!
Aţi vrut-
Să-nchidem ochii,
Să ne furaţi izbânda,
Ce-am câştigat-o ieri,
Cu -atâta mare jertfă,
Să parăsim tărâmul,
Pe care am pornit,
Minţind că nu e drumul
Pe care l-am dorit.
Aţi vrut… dar n-aţi putut!
Aţi vrut-
Dar n-aţi ştiut izvorul,
Ce treaz e-ntotdeauna,
Minciuna si hoţia
O spală-n temelii
Şi piatra iar luceşte,
Cu dorul de-a mai fi,
Primeşte de la soare
Îndemnul de-a trăi,
Aţi vrut… dar n-aţi putut!
Şi dac-ar fi vreodată
Să mai opriţi şuvoiul,
Cerberi vom fi la gura-i
Cu capetele toate,
Cu armele dreptăţii
Şi-adevărul sfânt,
Ca s-apărăm al vieţii
Şuvoi al demnităţii,
Ce curge pe pământ.
Aţi vrut… dar n-aţi putut!
Doamnă din Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
