Uităm că ţara-i Mamă
Că... asta este bună, că aia merge prost,
Că treaba nu-i completă... dorind a ataşa,
Ceva la altceva, că nu mai e ce-a fost!
Şi-apar minţi „luminate'', canalizând tot mersul,
Vedem că proaste-s toate, lătrăm, şi noi, la urs,
Ne credem ombilicul - c-al nostru-i universul! -
Dar... nu mai curg pomeni, aşa cum au tot curs!
Se-aude-n Vatra asta... schelălăit de câine,
- Căci lupii au plecat, nu mai avem pădure! -
Mereu uităm de astăzi... şi o lăsăm pe mâine,
Nisipurile-s moi... doar pietrele sunt dure!
Vorbim fără-ncetare... şi-avem multe păreri,
Oratoria prinde... la ăst popor de plâns!
Crăpăm de nedreptate, la noi... ca nicăieri,
De unde pâine bună, dacă nimic n-am strâns?
Suntem ca nişte clovni, ne râd alte popoare,
Susţinem pe mişei... când ei sunt doar călăi,
Pământul are-o lună şi are-un singur soare,
Natura-şi face treaba... pe vârfuri şi pe văi!
Ne-a dat, Domnul, de toate... în marea-İ bunătate,
Învăţătura-i pâinea... ce-au copt-o înţelepţii,
N-avem curajul frunţii... şi mârâim prin spate,
Nu ne mai place munca... şi-o facem pe deştepţii!
Ne-am înjugat prostiei... slăvind pe gealaţi,
Uităm ca ţara-i Mamă, uităm ca suntem fraţi.
Ion Apostu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
