De ce intră copiii în depresie?
Un copil care plânge des, este timorat, nu are prieteni şi nu vrea să se joace cu ceilalţi copii suferă probabil de depresie. Depresia la copii poate fi declanşată de o boală medicală, o situaţie stresantă sau pierderea unei persoane importante. De asemenea, copiii cu probleme de comportament sau de anxietate sunt predispuşi la depresie.
Depresia la un copil sau adolescent este mai uşor de observat dacă ştiţi după ce să vă uitaţi:
- un bebeluş este trist şi încetează să mănânce atunci când mama trebuie să plece câteva zile din cauza serviciului;
- un copil de 5 ani se panichează când trebuie să facă un vaccin;
- un copil care merge la şcoală poate începe să sufere de dureri de stomac sau de cap;
- în loc să fie trist, un copil cu depresie poate fi iritabil, permanent nervos din cauza unor lucruri mărunte;
- copilul pierde interesul de a face lucruri pe care înainte le considera distractive.
În cazuri rare, un copil poate trece de la perioade de depresie la perioade de fericire extremă în timpul cărora se simte neobişnuit de fericit atractiv, inteligent şi puternic. Aceasta este tulburarea bipolară sau maniaco-depresivă, care afectează 2% dintre copii. Experţii cred că adolescenţii şi copiii cu tulburare bipolară pot experimenta o serie de probleme: deficit de atenţie, comportament opozant, anxietate, iritabilitate
Psihologul recomandă părinţilor să fie atenţi la astfel de simptome!
- Senzaţie de deprimare, tristeţe, plâns sau iritabilitate;
- Interes sau plăcere scăzută pentru activităţi, ceea ce poate duce la izolarea prietenilor sau retragerea din activităţile extra-şcolare;
- Schimbarea apetitului ce poate duce la fluctuaţii de greutate;
- Schimbări majore în ceea ce priveşte somnul (lipsa somnului sau somn excesiv);
- Agitaţie fizică sau lipsa totală a activităţii fizice;
- Oboseală excesivă sau nivel scăzut de energie;
- Sentimentul de vinovăţie şi senzaţia „nu sunt bun de nimic”;
- Lipsa de concentrare şi dificultate de învăţare la şcoala (performanţa şcolară scade simţitor).
Nu ignoraţi simptomele şi cereţi ajutorul unui specialist, dacă stările de tristeţe, irascibilitate, nervozitate sau lipsă de interes pentru sine persistă mai mult de câteva săptămâni. Anumite comportamente pot fi uşor decodate de părinţi - copilul are rezultate slabe la învăţătură, devine trist, retras, anxios. Există şi manifestări mai subtile ale depresiei care pot păcăli cu uşurinţă părinţii precum îmbolnăviri repetate sau lenea. Este o mare diferenţă între indispoziţie şi depresie. Indispoziţia ca reacţie normală la pierderi, eşecuri, nereuşite cu care ne confruntăm din când în când, depresia persistă o perioadă lungă de timp cu simptome ca lipsa de concentrare, somn, apetit, gândire, energie, memorie. Depresia este rezultatul mai multor factori şi variază de la o persoană la alta: evenimente traumatizante, cum ar fi moartea cuiva apropiat, divorţul părinţilor, eşecul în relaţii sau la un examen, aşa numită „familie critică”, abandonul, reprezentarea negativă a realităţii, stresul, frustrări.
Dr. Spock "Îngrijirea sugarului şi a copilului"
Carmen DOBRE - psiholog