Persoanele cu dizabilităţi şi mijloacele de transport în comun...
Cand nu puteam căra BCA-ul după noi, trebuia să am grijă să fiu însoţită de cineva care să mă poată urca pe braţe. O dată sau de două ori m-a ridicat chiar unul dintre dispecerii firmei respective, altfel avand şanse să răman în autogară.
Odată urcată, dupa ce salut respectos, îndrăznesc să întreb şoferul:
-Nu vă supăraţi, stiţi cumva unde îl putem găsi pe agentul de pază?
-Ce mă întrebaţi pe mine? De unde să ştiu eu?
Iar după o scurtă pauză completează pe acelaşi ton repezit:
-O fi la poartă...
-Vream să-i plătim parcarea, îngan eu, parcă vrand să mă apăr că avusesem o asemenea îndrăzneală.
Mă duc cuminţică să-mi caut un loc iar după ce-l găsesc îmi dau seama că am uitat să plătesc biletele aşa că mă întorc la “veselul” nostru şofer, îi întind o bacnotă de 100 de lei şi-l rog să-mi dea două bilete.
-Daţi-mi un leu!
-Nu am, răspund eu cu teamă parcă.
-Mergeţi să schimbaţi!
-Şi unde vreţi să schimb eu la ora 5.55 dimineaţa?
-Nu e treaba mea! E obligaţia dumneavoastră să veniţi cu bani ficşi!
-Nu, obligaţia mea e să plătesc biletul. Iar eu tocmai asta încerc să fac, îl înfrunt pe domnul cel nervos, simţind cum toată politeţea mea înnăscută începe să se evapore în faţa unei asemenea atitudini. Văzuse că mă urcasem cu mare dificultate în microbuz şi că însoţitorul meu plecase să parcheze maşina, iar el mă trimitea să schimb bani.
-Ce vreţi ca şoferii să umble cu sacul de bani după ei? Continua precipitat domnul în cauză.
Aveam caţiva lei din monede la mine dar nu-i dădusem gandind că e mai greu pentru un şofer să aibă grijă de mărunţiş dar văzandu-l că reacţionează astfel încep să-mi caut monedele prin geantă. În timp ce le căutam însă domnul nostru şofer se milostiveşte să-mi dea rest la bacnota mea. Deci avea mărunt dar a fost plăcerea lui să trimită o persoană cu o dizabilitate locomotorie gravă la plimbare.
Călătoresc de opt ani cu această firma spre Bucureşti în ciuda faptului că nu are bunul simţ să-şi adapteze mijloacele de transport şi nici nu acceptă acele taloane ce permit persoanelor cu handicap să călătorească gratis iar pensionarilor la jumătate de preţ dar niciodată nu mi s-a întamplat să fiu tratată astfel de un şofer. De fapt... dacă mă gandesc bine unul a încercat odată să-mi dea doar un singur bilet deşi platisem două, o fi crezut că nu ştiu să număr pană la doi.
În aceşti ani am văzut şoferi care conduc cu prudenţă şi şoferi inconştienţi... I-am auzit văitandu-se că nu sunt respectaţi de pasageri, că ar fi sancţionaţi de organele de control pe nedrept şi... doar unul care m-a ajutat de două ori să cobor din microbuz. În partea din faţă a maşinilor există un afiş ce informează călătorii că este obligatorie purtarea certurilor de siguranţă, dar acestea lipsesc cu desăvarşire...
A doua zi, o maşină a aceleiaşi firme a fost implicată într-un grav accident... I-am mulţumit Cerului că avusesem parte doar de un şofer ce nu se sculase prea bine dimineaţa.
Iuliana Prunilă-Negoiţă
Cine este Iuliana
Iuliana Prunilă-Negoiţă are 41 de ani şi este autoarea unui blog în care scrie despre problemele cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi persoanele cu dizabilităti, http://iuli-ana.blogspot.ro, dar face parte şi din echipa unui site destinat, de asemenea, persoanelor cu dizabilitati: www.dizabil.eu. Problemele persoanelor cu dizabilităţi locomotorii sunt şi problemele ei, întrucat, în urma cu 24 de ani, Iuliana a fost diagnosticată cu poliartită reumatioidă, boală care i-a schimbat radical viaţa. Spune că şi-a dorit de la viaţă unele lucruri, dar a primit în schimb alte daruri la fel de valoroase. "Boala m-a învăţat că oamenii sunt mai importanţi decat orice altceva şi că nici un eveniment din viata noastră nu e întâmplător. Din orice trebuie să învăţăm ceva dacă nu vrem să rămânem corigenţi la "prestigioasa" şcoală numita VIAŢĂ". Ea este pasionată de literatură şi de filosofie şi militează pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. "Încercăm să-i încurajăm să lupte cu afecţiunile de care suferă, cu prejudecăţile, cu obstacolele pe care le întâlnesc în viaţa cotidiană", adaugă ea. Ziarul de Vrancea susţine acest demers şi a invitat-o pe Iuliana Negoiţă să se alăture echipei de colaboratori pentru a scrie despre problemele celor cu dizabilităţi din perspectiva acestora. Sperăm ca factorii responsabili să fie la fel de sensibili la problemele acestor cetăţeni speciali. (ZdV)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
