1 Decembrie - Ziua Naţională a României
Ziua naţională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituţia României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziţia anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare naţională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare. Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative aPrincipatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în faţa parlamentului independenţa de stat a României.
Poporul român a stiut să valorifice conjunctura internaţională
După abdicarea forţată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaţilor a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat. In anul 1990, după revoluţia anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziţiei, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare naţională a României. Legea adoptată în 1990 de parlamentul dominat de FSN şi promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiţia monarhică a României, cu sărbătoarea naţională istorică pe 10 mai, dar şi contracararea solicitării opoziţiei anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare naţională. Alegerea zilei de 1 decembrie, deşi neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România în 1918, respectiv la Proclamaţia de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare naţională a României a fost văzută drept un afront adus minorităţii maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică. Prima zi naţională de 1 decembrie, ale cărei festivităţi centrale s-au desfăşurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu fiind huiduit in acea zi. Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a stiut atunci să valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în urma Primului Război Mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar. (ZdV)