Implicarea tatălui în creşterea şi educaţia copilului
Responsabilitatea care apasă pe umerii părintelui este una imensă. El este modelul pe care copilul îl urmează, el îi oferă acestuia condiţii de viaţă, securitate afectivă, educaţia de bază etc. Practic, de modul în care părintele îşi îndeplineşte rolul depinde viitorul copilului.
TotuşI, creşterea copilului este o misiune dificilă, este o misiune morală a mamei. Fiecare persoană este unică în felul ei; fiecare om îşi trăieşte propria viaţa; fiecare părinte are stilul propriu de educaţie, convingerile şi valorile personale; fiecare copil are particularităţi care îl deosebesc de oricare alt copil.
A fi părinte e destul de greu, pentru că această profesie nu se predă în şcoli înalte, chiar dacă se mai fură din cărţi şi de pe la vecini.
Dinamica familiei contemporane este plină de schimbare. Rolurile parentale şi situaţia copilului se transformă în corelaţie cu aspectele ce guvernează familia.
Femeile au dobândit un statut profesional egal cu al bărbatului.
Taţii încep să întelegă şi să accepte cu uşurinţă parentalitatea în aceeaşi măsură ca şi mama copilului.
Taţii au aceleaşI aptitudini de a creşte copiii ca şi mamele. În societatea actuală părintele trebuie să dezvolte abilităţi şi competenţe care nu erau necesare altădată.
Contribuţia tatălui trebuie să se manifeste pe întreaga perioadă de dezvoltare a copilului. Implicarea taţilor în educaţia copiilor este determinantă. Impactul se resimte la nivelul sănătăţii, comportamentului şi a capacităţii de învăţare a copilului.
Tatăl persoană de ataşament
Studiile au evidenţiat o anumită ataşare a copilului faţă de tată. Urmărind reacţiile bebeluşilor în cazul unei despărţiri momentane de tată, acesta protestează. Când îşi regăseşte tăticul se calmează, se linişteşte.
Tatăl tutore în învăţări cognitive
Tatăl stimulează mai mult copilul datorită încurajărilor numeroase. El propune copiilor încercări mai diversificate şi îi lasă pe aceştia să gasească singuri soluţii.
Tatăl - partener în comunicare
Tata utilizează mai des numele copilului ca mama. El are tendinţa mai pronunţată de a proiecta evoluţia psihomotorie a copilului în viitorul şi de a-l considera viitor partener în activităţile de joc. Acesta utilizează mai des termeni tehnici. De exemplu, tata va spune "panteră" sau "leopard" în loc de "pisică mare" sau "mercedes" în loc de maşină.
Tatăl, agent de socializare
Prezenţa tatălui contribue la socializarea precoce a copilului. În prezenţa tatălui copiii sunt mai curajoşi.
Doi părinţii de sex opus constitue protecţie pentru copil
Copiii se dezvoltă mai bine atunci când cresc în familii cu o mamă şi un tată. Lipsa tatălui este cauza primară a declinului copiilor în societatea de astăzi, fiind asociată cu problemele sociale cum ar fi sarcini în adolescenţă, abuz infantil şi violenţă casnică împotriva femeii.
Absenţa sau deficienţa tatălui rămâne un fenomen social preocupant, iar fragilitatea legăturii tată-copil este mai evidentă în cazul părinţilor care se despart.
Carmen Dobre- psiholog
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
