Colţul poeziei
De-ai auzit cantand un fir de lană,
Alăturea de brazda ta străbună;
Ai devenit un om bogat pe dată,
Prin cantec “el” viaţa toată.
Şi-a aşezat pe-o coardă de vioară
Arcuşul mangaind-o bunăoară,
Povestea caldă-a firului de lană
Ce pomenea de vatra lui cea bună.
De cunoscuţi, de fraţi şi de părinţi
Şi de copila oilor din munţi,
Care în toamnă urma au lăsat
Pe mandele cărări cand au plecat.
Din nou acolo jos în sat,
C-aşa e datul, de la Dumnezeu lăsat.
Pe lume acei mieluşei să vină
În partie, la claia din grădină.
La fel, în grajd, în nopţile geroase,
Cand stelele pe cer sunt mai sticloase,
Povestea lui şi cantecul lui drag,
A firului de lană, negru-alb...
Ne încălzeşte inima în serile tarzii,
Pentru o clipă toţi suntem copii;
Atunci cand ascultăm cu inima la gură
Povestea caldă-a firului de lană.
Cand ochii se vor umezi uşor
Şi ploapele-ncărcate de mult dor,
De tot ce-a fost în vremile din urmă,
Îi dăm dreptate firului de lană.
Care, de aceste locuri este strans legat
Şi va avea mult timp de depănat,
Povestea lui frumoasă pe acest meleag;
De aceea, firul lanii este cald.
Legat fiind de brazda de pămant,
Eu te îndemn: “Ascultă al lui cant!”
De vrei ca inima să-ţi fie bună,
Înnoadă strans o baieră de lană
Şi în acel nod povestea lui străbună
S-o porţi mereu ca-n vremile din urmă!
Mariana M. POPA – Fundătura Vrancei
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
