Ştiaţi că astăzi este o zi în care nu ne mai lăsăm manierele în cui?!
Această zi este precum un îndemn la comunicare, un instrument pentru menţinerea liniştii şi a păcii în lume. Iniţiată în anul 1973 de fraţii Brian şi Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA, a fost susţinută de personalităţi publice, lideri religioşi, laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace şi de 180 de ţări. Ziua mondială a salutului a fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului, din octombrie 1973, dintre Egipt şi Israel, ea constituind o formă de protest nonviolent la adresa războiului.
Ştiaţi că?
Fiecare cultură are o formă de salut variată, salutul având diferite semnificaţii. Spre exemplu, japonezii se înclină, iar britanicii spun doar "bună ziua" şi îşi dau mâna. În Tibet, este foarte politicos să scoţi limba atunci când întâlneşti pe cineva pentru prima dată. Însă francezii, pe lângă strânsul mâinii, se şi sărută pe ambii obraji, atât la sosire, cât şi la plecare. De asemenea, în Botswana, oamenii îşi ating palmele uşor, dar nu le strâng, în timp ce în Cambodgia, se lipesc palmele, ţinându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut. În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrăţişezi sau să săruţi şi nici să vorbeşti despre chestiuni personale.
Primele atestări ale salutului fac referire la formele de supunere şi datează din vremea primelor dinastii chineze, când oamenii de rând îşi acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitul împărat.
Scopul Zilei Mondiale a Salutului este ca fiecare dintre noi să salutăm cel puţin zece persoane. (Cristina DASCĂLU)