Colţul poetului: Te strig
Te strig din capătul celălalt al nemuririi noastre,
Din materie spre suflet, din fiinţă spre nefiinţă,
Din exterior spre interior, din "nu te simt" către dorinţă.
Te strig din capătul celălalt al nemuririi noastre,
Te dansez prin văzduhul fluturilor de granit
Şi te las să mă trăieşti în îmbrăţişări nocturne pline de răsărit.
Te strig din capătul celălalt al nemuririi noastre,
Sunt ecoul neterminat al unui gând ce nu s-a spus,
Al unui pas dorit ce încă nu s-a pus.
Te strig din capătul celălalt al nemuririi noastre,
Te desenez cu o lumină discretă ce ne trăieşte tardiv
Şi care încearcă să îşi facă drum printre pătratele desenate ostentativ.
Te strig din capătul celălalt al nemuririi noastre;
Sunt la o inimă distanţă şi totuşi bat la noi în piept
Când mai cu foc, când mai încet.
Te strig din capătul celălalt al nemuririi noastre,
Sperând să m-auzi, sperând să mă ştii,
Sperând să te tac într-o bună zi.
Adrian Mangu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
