Jurnalism cetatenesc

Noi şi ei sau de ce totul pare mai simplu în Vest!

Cu siguranţă fiecare dintre noi, cei ce suferim de o anumită afecţiune şi/sau avem o dizabilitate ne-am întrebat măcar o dată cum este viaţa celor ce au aceleaşi probleme ca ale noastre dar trăiesc într-o altă ţară, de ce tratamente beneficiază, cu ce obstacole se confruntă, ce şanse au la o viaţă normală? Unii poate au reuşit să călătorească în afara ţării şi să găsească răspuns la aceste întrebări, alţii am primit informaţii de la cei apropiaţi, plecaţi peste graniţă sau pur şi simplu au căutat răspuns la aceste întrebări pe internet. Conferinţa Agora mie mi-a oferit prilejul să aflu răspuns la astfel de întrebări.

Romania. Am fost diagnosticată cu artrită cronică juvenilă în 1991. Am primit un tratament (biologic) care să încetinească evoluţia bolii de abia în  2007. Am o dizabilitate locomotorie gravă. Nu am un loc de muncă. (Cate persoane cu dizabilitate locomotorie gravă reuşesc să găsească un loc de muncă în Romania?!) Nu şofez! 

Italia. Tanăr de varsta apropiată de a mea, diagnosticat cu artrită cronică juvenilă cu 12 ani înaintea mea. Urmează un tratament biologic din 2000. Conduce o maşină ce are unele comenzi automate şi are un job deşi are o dizabilitate locomotorie gravă. Astfel, activităţi care în unele ţări europene, în acest caz, Italia, ţin de sfera normalităţii, în alte ţări, printre care şi Romania, sunt excepţii, greu de înţeles pentru locuitorii ţărilor din prima categorie.

La aceeaşi conferinţă am aflat cu surprindere că în Grecia, în 1979, existau deja asociaţii ale pacienţilor care luptau pentru îmbunătăţirea vieţii acestora, pentru acces la asistenţă medicală şi la cele mai noi tratamente pe cand la noi, încă zece ani după, se vorbea doar despre colectivizare, muncă patriotică, ateism, etc. Poate că în anumite sectoare am recuperat toţi aceşti ani, dar în altele încă am rămas mult în urmă... E adevărat că în zilele noastre pacienţii, cel puţin cei cu afecţiuni reumatice au acces la aceleaşi tratamente ca şi cei din celelalte ţări europene, dar în ce priveşte respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi suntem codaşi. Aşa că mulţi ani înca vom mai spune NOI şi EI ... pentru că noi încă trebuie să mai luptăm pană vom ajunge ca ei. 

 

Iuliana Prunilă-Negoiţă  

 

Cine este Iuliana

 

Iuliana Prunilă-Negoiţă are 40 de ani şi este autoarea unui blog în care scrie despre problemele cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi persoanele cu dizabilităţi, http://iuli-ana.blogspot.ro, dar face parte şi din echipa unui site destinat, de asemenea, persoanelor cu dizabilităţi: www.dizabil.eu. Problemele persoanelor cu dizabilităţi locomotorii sunt şi problemele ei, întrucat, în urma cu 23 de ani, Iuliana a fost diagnosticată cu poliartrită reumatioidă, boală care i-a schimbat radical viaţa. 

 

---