Lacrimă de dor
Să fie strop de ploaie
Pe geamul la odaie?
Să fie picătură...
De apă din ciutură?
Să fie fulg de nea
Ce-ndată se topea?
De-ar fi să fie aşa
De ce se prăvălea?
Încotro alerga?
De ce se ascundea?
Rănită şi tăcută,
Să nu fie văzută?
În san ea se strecoară
De-un timp în plină vară
Nu-i lacrimă de dor...
Pentru al ei fecior?
Nu-i lacrimă fierbinte
Pentru al ei părinte?
Nu-i lacrimă micuţă
Pentru a ei fetiţă?
Pentru a ei dragă mamă
Nu-i lacrimă sub geană,
În legănuţ de prunc
Cand dorurile curg?
Aici în a mea ţară
Cand revenit-au iară
Copii cu nepoţi,
Să fim un timp cu toţi.
Apoi ca o mărgică
Dintr-un şirag căzută
Să fie o picătură
Din apa de ciutură...
Ce stea stampără,
Cand gura murmură
De dor, de drag de-atata depărtare
E caldă lacrima de are.
Din toate ca un bob de rouă
Venit din cer nouă şi nouă...
Cand se prăvale ca un strop de ploaie
Pe geamul cel străin de la odaie.
S-aline dorul, cand ne este dor
De cei îndepărtaţi, şi apoi şi lor
Plecand din nou nu le va fi uşor
Să poarte un şirag la pieptul lor!
Mariana M. Popa, Fundătura Vrancei
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
