Mama Voica din Năruja a împlinit 90 de ani
Alături de Părintele Vasile Bratie i-am făcut o vizită Doamnei Ţigănaşu Voica –Mama Voica, aşa cum îi spunem noi. Am fost însoţiţi de copilaşi, cititori ai Bibliotecii Publice Năruja. Tinerii care au fost încântaţi să vină cu noi iubesc poveştile, tradiţiile, amintirile din copilărie, uliţa satului şi viaţa la ţară, grădina bunicilor cu florile ei…Toate astea, peste ani, vor însemna, desigur, AMINTIRI… Despre amintiri am mers să vorbim cu Mama Voica, în cadrul proiectului bibliotecii „Cu bunicii la gura sobei”. Dacă privim doar cu o jumătate de secol în urmă vom constata deosebiri radicale între stilul de viaţă al bunicilor noştri şi cel al omului modern, totdeauna agitat, în criză de timp, stresat şi tentat să obţină confortul absolut. Dar amintirile rămân amintiri… Aşa că am depănat amintiri cu Mama Voica!
În timpul războiului a stat ascunsă în pivniţă cu găinile 
“Despre amintiri am mers să vorbim cu Mama Voica, în cadrul proiectului bibliotecii «Cu bunicii la gura sobei»”, spune bibliotecara Adriana Bratie.
Elevii participanţi au ascultat povestea de viaţă a bunicuţei şi comparaţiile cu vremurile actuale. Ea a povestit micuţilor cine au fost părinţii ei, cine îI sunt rudele şi copiii, cum a fost pe vremea războiului şi ce condiţii de viaţă a avut. După ce a venit de pe frontul Primului Război Mondial şi de la Alba Iulia, unde a participat la Marea Unire (la care a ajuns pe jos), Gheorghe Lungu, un răzeş al Nărujei, s-a însurat în 1920 cu Simioana lui Lazăr Colocioiu din Năruja. S-au gospodărit, şi-au construit o casă şi în 1926 s-a născut unica lor fiică, Voica. Au crescut-o şi educat-o cu mare dragoste faţă de oameni, de pămant şi mai ales faţă de Dumnezeu. Voica lui Gheorghe Lungu a mers la scoală în clasa I în 1933, avandu-l învăţător pe D-l Moise. Apoi a avut o învăţătoare, iar în cls. a III-a şi a IV-a l-a avut ca dascăl pe înv. Răileanu. A învăţat foarte bine şi era ambiţioasă, mai ales că în clasă era mare concurenţă între elevi. Din păcate, mare parte a copiilor din sat nu mergeau la şcoală din cauză că părinţii îi trimiteau la muncă. Din amintirile claselor primare ne povesteşte că iarna, tata Gheorghe o ducea cu săniuţa la şcoală şi alături de traista-ghiozdan, mai avea încă o trăistuţă în care erau şi câteva lemne pentru încălzirea clasei (şcoala era pe locul actualului dispensar veterinar ). A urmat apoi gimnaziul, pană în 1940. Perioada 1940 – 1950 a fost grea, mai ales când au fost ruşii în ţară. A stat ascunsă în pivniţă cu găinile sau în păpuşoi, în blana de la Groapa Mare pentru că soldatii batjocoreau fetele. Sătenii erau obligaţi să le gătească soldaţilor. Erau prăduiţi de bunurile ce le aveau prin ogradă, ca să le dea mâncare celor din armată.
Fetele pe vremea aceea nu ieşeau din cuvântul părinţilor
Cu acordul părinţilor, pe 17 septembrie 1950, se căsătoreşte cu Fănică Ţigănaşu. Ne mărturiseşte cu sfială, totuşi, că a avut şapte pretendenţi, toţi unul-şi-unul, dar l-a ales pe cel mai vrednic! Mama Voica ne-a mai povestit şi că fetele pe vremea aceea nu ieşeau din cuvântul părinţilor!!! Nu îndrăzneau să le întoarcă vorba sau să facă ceva de capul lor!!!
În 1951 i s-a născut primul copil, Vişinica. A născut-o acasă, deşi pe vremea aceea la Năruja spitalul avea multe secţii, foarte bine dotate, inclusiv maternitate. Nu a mai reuşit să ajungă însă la spital, deşi doctorul trimisese şareta („ambulanţa vremii”) să o ducă. În 1952-1953 s-au înscris în Cooperativa Agricolă de Producţie cu 30 de ari, cu terenul de la Podul Mic, actuala livada de meri. A urmat un deceniu de zile de munci obligatorii la C.A.P, la grădina de zarzavat de pe valea Nărujei, obligatorii pentru ca soţul, Fănică, să poată ocupa funcţia din administraţia judeţului Putna, pe atunci cu sediul la Năruja, ulterior la Vidra.
A născut acasă, dar ulterior a ajuns să lucreze la o maternitate
În 1961 se naşte al doilea copil, Dorin (tot acasă!). În 1961, soţul se mută la Focşani (datorită noii organizări a regiunii Galaţi ) şi atunci, Voica cu cei 2 copii, vine la Focşani. Din 15 februarie 1966 pană la 1 octombrie 1983 d-na Voica Tigănaşu lucrează la spitalul din Focşani , la sectia nou născuţi, după care se pensionează , la limita de varstă. A rămas văduvă în 1984. Au fost clipe grele, care i-au întărit credinţa că Dumnezeu îi va purta de grijă. Ne mărturiseşte că aşa a şi fost: Dumnezeu şi Maica Domnului i-au fost întotdeauna sprijin! Pentru copilaşii care i-au adus în dar zâmbetul şi afecţiunea lor, alături de floricele, are câteva recomandări: să fie ascultători şi credincioşi, să înveţe carte şi să fie cumpătaţi în toate cele; aşa vor fi bucuria şi mândria părinţilor şi a comunităţii căreia îi aparţin!
I-am cântat „Mulţi ani trăiască!”, i-am mulţumit pentru ospitalitate şi i-am promis că vom reveni la împlinirea centenarului, ca să ne povestească ce a uitat să ne spună acum. Mulţumiri şi felicitări şi familiei Mamei Voica pentru felul în care ne-au primit şi pentru minunata aniversare pe care i-au pregătit-o. Felicitări şi Primăriei şi Consiliului Local Năruja, care i-au înmânat cu prilejul aniversării celor 90 de ani de viaţă Diploma Eternităţii.
Adriana Bratie, directorul Căminului Cultural Năruja
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
, acum 2772 zile, 7 ore, 51 minute, 9 secunde 
