Trăim în Romania, ce aşteptări să mai avem?!
Apă cat vedeai cu ochii şi foarte multe maşini. Extrem de dificil de ajuns la intrarea în instituţie, fie că încercai pe jos sau cu maşina, mai ales dacă ai o dizabilitate... Pentru că ar fi fost prea greu să pătrund în curte prin acea 
baltă, soţul meu a ales varianta intrării cu maşina şi avem parte de altă supriză, în dreptul singurului loc de parcare liber scria rezervat M.A.I. iar în dreptul plăcuţei ce indica locurile destinate persoanelor cu handicap descoperim maşini ce nu indicau prin nimic că ar aparţine unor asemenea persoane. Iar ca tabloul să fie complet, zona prin care aveai acces la rampă (treptele de la intrare fiind prea înalte pentru a putea fi urcate de o persoană cu mobilitate redusă) arată cam aşa: Erai nevoit să te strecori printre maşini, lucru aproape imposibil pentru persoanele în fotoliu rulant, şi apoi să treci printr-o baltă mai mică. Odată ajuns în instituţie te întampină o mare de oameni ce aşteptau probabil să intre la comisie şi birouri suprapopulate cu angajaţi. Iar tu, persoană cu dizabilitate locomotorie gravă, te vezi nevoit să completezi cererea ce-ţi este pusă în faţă de un angajat, stand în picioare, aplecat deasupra unui colţ de birou căci pentru tine nu mai existau scaune în acea instituţie. Trăim în Romania, ce aşteptări să mai avem?!
Iuliana Prunilă-Negoiţă
Iuliana Prunilă-Negoiţă este autoarea unui blog în care scrie despre problemele cu care se confrontă în viaţa de zi cu zi persoanele cu dizabilităţi,http://iuli-ana.blogspot.ro, dar face parte şi din echipa unui site destinat, de asemenea,persoanelor cu dizabilităţi:www.dizabil.eu. Problemele persoanelor cu dizabilităţi locomotorii sunt şi problemele ei, întrucat, în urma cu 22 de ani, Iuliana a fost diagnosticată cu poliartită reumatioidă, boală care i-a schimbat radical viaţa. Iuliana este pasionată de literatură şi de filosofie şi militează pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
