Mică poveste cu oameni şi munţi
Iar Dumnezeu a aşezat acelor locuri tot ce raiul nu putea a mai cuprinde. Livezi pline de rod şi vii timide ce se înfruptă direct din soare, cai şi capre şi oi şi toate neamurile de necuvântătoare, oameni harnici care să le bucure pe toate şi să le povestească spre generatiile următoare, legende şi basme, hore şi doine închinate din buciume şi fluiere, şezători cu mânde femei care să dea culoare şi să îmbrace în straie de sărbătoare toate meleagurile aistea ce-şi duc viaţa în afara istoriei şi bărbaţi prea grabnici de dreptate,
Duminică a fost horă în Fundătura Vrancei
însetaţi de adevăr şi harnici din zi în noapte.
Cum să nu te cufunzi în satele şi cătunele munţilor Vrancei? Cum să nu te descalţi când calci păşunile montane, cum să nu-ţi vină dorinţă de a simţi cum curge seva şi taina pe sub tălpile tale? Cum să nu te bucuri de oameni ce te primesc mai întâi cu sufletul şi apoi cu braţele şi care ştiu să te scoată din tumultul secolelor şi să reaşeze în tine, prin dragoste şi modestie, rânduiala lucrului de început şi iubirea de frumos?
Mulţumesc Domnului că a avut puterea de a bate drumurile pământului în lung şi-n lat, dar când îi veni vremea de odihnă, din toate minunile lumii, El a ales un cătun ce poartă numele de Fundătura Vrancei, unde a ştiut să lase oamenilor în dar tot ce a avut mai bun şi mai curat. În urma Sa păşesc şi eu cu drag şi cu emoţie pentru a vă descoperi, iubiţi făuritori de omenie, de drag de carte, de tradiţii, de obiceiuri şi pentru a vă mulţumi pentru cinstea ce mi-aţi făcut-o de a vă duce gândul mai departe şi de a spune poveşti care să înceapă aşa :
“Binecuvântează-mă, Doamne, cu ceruri senine…”
Adrian Mangu
Adrian Mangu, blogger şi activist civic vrâncean, publică pe blogul adimangu.wordpress.com. El a scris acest articol în urma evenimentului "Hora satului" din Fundătura Vrancei, unde a fost inaugurată duminică, la iniţiativa ziarului nostru, şi prima bibliotecă de weekend pentru copiii acestui sat.