Hai, nene la...ajutoare!
Adăpostea acolo ea nişte “zahar”.
În urma lor păşeau ceva mai rar,
Făină albă şi nişte mălai
Încarcerate în pachete “vai şi vai”,
Cutii de mazăre ca într-un tăvălug
Se dau de-a dura, toate fug
În saci de rafie legaţi cu şnur
Cu mare greutate eu îndur
Să văd asemenea ocazii repetate
Pe aici pe la noi; în altă parte
Nu ştiu cum e, poate tot la fel!
Nu, nu, să nu cumva să credeţi c-o fi el,
Bătrânul Moş Crăciun cu daruri multe
Ce-a coborât în iarnă de pe munte
Cu sania ce-i trasă de acei reni;
În primăvară şi în vară, mulţi săteni
Se opintesc să ducă “săculeţii”
Primiţi “de împărţit”, ştiu ei “băieţii”
Cum să-i împartă de la caz la caz,
Obrazul fin cu greu se ţine la obraz...
Un semn discret oricând se poate face,
Aşa-i de la o vreme mai încoace
Şi-apoi şi mai încolo, că acuşi
Vor bate pe la porţi şi pe la uşi
Grăind că: “Doar din Rai se face Rai”
Ehei! Prietene, aici e baiul!
Acele ajutoare nu sunt de la tine
Dar al tău scaun de ele se ţine.
Tu nu ai moară şi n-ai nici găunţe
Când împuiezi acele “tărtăcuţe”,
Nu ai nici fabrică pentru ulei,
Din loc în loc le dai pe unde vrei.
Tot zornăind ca mazărea-n cutie
Înfumurat, ei bine, să se ştie
Că sacii afundaţi în bătătură
Când vor fi dezlegaţi la gură
Cumva să nu mai poată fi opriţi
Luaţi o pauză să vă gândiţi,
Până la urmă, orice om e om!
De nu-i aşa, pardon, s-avem rezon!
Leg sacul strâns la gură şi îmi zic:
Mai bine să fii om şi nu mojic!
Mariana M. POPA
Fundătura Vrancei
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
