Colţul poetului
Doamne, de-aş cânta la fluier,
Cu el ţara să cutreier...
Eu...nu l-aş purta la brâu,
Trecând apa unui râu.
O doină aş picura
Şi din suflet aş cânta
Apei line care curge
Printre pietre şi se frânge.
Cu “bulbuci” într-o cascadă;
“Fluieraşul mic” să cadă
Nu l-aş lăsa nicidecum
La o margine de drum.
Pentru orice călător,
Din fluier un cânt de dor,
Doamne, cu drag aş doini
Din noapte aş face zi
Sub geamul unei bătrâne
Care-i singură pe lume
Un cântec de mângâiere,
Din fluier, eu cu plăcere,
Aş lăsa să se prelingă,
Sus pe prispă lângă tindă,
Din fluierul drăgălaş,
Când doarme un copilaş;
Aş cânta o rugăciune
Pruncului venit pe lume:
“Dumnezeu să-l crească mare!”
Din fluier, nu la-ntâmplare.
Aş cânta cu sufletul
Cântecul drag, cântecul,
Ce-i plăcut românului
Când coarnele plugului,
Cu nădejde ţin strâns!
Şi pentru cei ce s-au dus.
Aş cânta cântec duios
Apoi, fluierul frumos
L-aş aşeza sus la coardă,
Doamne, pentru lumea-ntreagă
Dă-ne mereu să doinim
Ţara...fluier să unim!
Cântec, dor şi tot ce-i sfânt
Pentru tot ce-i pe pământ,
Să pot cânta, să cutreier,
În mână ţinând un fluier!
Mariana M. POPA
Satul Fundătura Vrancei