Jurnalism cetatenesc

Aceasta este părerea mea

Ziarul de Vrancea
28 mar 2016 285 vizualizări
Am uitat să strălucesc!

Într-o zi, cineva mi-a trimis aceasta povestioară. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am hotărât să v-o împărtăşeşc şi vouă. Sper să vă placă la fel de mult!
  ”A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o  buburuză care a întâlnit un licurici. Buburuza şi licuriciul s-au îndrăgostit şi au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că şi-au dat seama că în pădure erau o mulţime de obstacole, lipsite de importanţa pentru alţii, dar care pe ei i-ar putea despărţi: o crenguţă, o pietricică, o frunză… Şi atunci, buburuza şi licuriciul au hotărât să se ţină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărţi. Se plimbau împreună prin pădure şi erau foarte fericiţi. Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse. Nu mai ştia dacă el a lăsat-o de mână sau daca ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în povestea noastră. Contează numai că licuriciul, singur şi trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguţă, dar nu a găsit-o. Licuriciul era din ce în ce mai trist şi i se părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec…şi cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:
- Licuriciule, poate dacă ai străluci tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi şi s-ar întoarce la tine.
-Stii că ai dreptate? a spus licuriciul. Eram aşa de trist, încât AM UITAT SĂ STRĂLUCESC!”
De cele mai multe ori, tristeţea şi panica ne copleşesc în aşa măsură încât uităm cât de valoroşi suntem, nu ne mai permitem să „strălucim”, ca atunci când aveam motive să o facem. Dacă nu mai avem valorizarea exterioară, dacă nu ne este satisfăcută nevoia de a fi utili, ne considerăm lipsiţi de valoare. Uneori, durerile provocate de eşecuri, de nereuşite, ne îmbracă într-o culoare lipsită de strălucire. Ne cufundăm în apatie, în victimizare, refuzând (de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama) să mai fim văzuţi de persoanele dragi de lângă noi.
Amintiţi-vă: cel  mai  mare  duşman  al  omului  este  el  însuşi!
Şi... Nu uitaţi să străluciţi!
(Iuliana Prunilă Negoiţă)
Iuliana Prunilă-Negoiţă este autoarea blogului http://iuli-ana.blogspot.ro, dar face parte şi din echipa unui site destinat persoanelor cu dizabilităţi: www.dizabil.eu.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.