Romică are nevoie de 25.000 $ să vadă din nou. Citește povestea lui!
Mai jos puteţi citi strigătul de ajutorul al lui Romică. Tânărul a făcut o pagină de Facebook special pentru acestă cauză, unde numeroşi prieteni îi postează mesaje de încurajare şi susţinere.
Aceasta este povestea tânărului care şi-a pierdut vederea.
Numele meu este Pupăză Romică, am 22 de ani, locuiesc în comuna Gugeşti, judeţul Vrancea. Ca fiecare dintre voi, am şi eu povestea mea, doar că a mea este mai tragică, de fapt viaţa mea este plină de tragedie, dar să trecem la adevăratul motiv pentru care am început să vă scriu: până în anul 2006 am crescut ca orice copil normal, bucurându-mă de frumuseţile copilăriei până într-o zi când, la şcoală fiind, am observat că întâmpinam dificultăţi la citirea scrisului de pe tablă, eu pe atunci stând în ultima bancă. Iniţial, am crezut că doar mi se pare. Zilete treceau, iar treaba asta tot persista, până când am decis să mă duc la oftalmolog.
Pentru că problema se înrăutăţea, a ajuns şi în străinătate
Ajuns acolo, a trebuit să citesc literele de pe un panou, le-am citit pe toate, inclusiv ultimul rând cu cele mai mici litere, dar puţin mai dificil, apoi am fost examinat la diferite aparate, verdictul final fiind că nu am nicio problemă, că nu îmi trebuie ochelari şi că este o problemă temporară. Întors la şcoală, aceleaşi dificultăţi în citirea scrisului. Am început să mă mut dintr-o bancă în alta, până am ajuns în prima bancă. Văzând că nu se schimbă nimic, am decis să mă duc la un control mai amănunţit la Bucureşti. Medicii de acolo mi-au spus că nervii optici îmi sunt atrofiaţi şi că nu există nicio şansă de recuperare, dar m-au asigurat că vederea mea va rămâne la acest stadiu, adică, mă pot descurca singur. Timpul trecea, iar câmpul vizual mi se tot îngusta. Am început să fac naveta săptămânal la Bucureşti pentru investigaţii, umblând dintr-un spital în altul, peste tot acelaşi verdict de atrofiere bilaterală de nerv optic, dar fără a se şti cauza. Văzând că în ţară nu se poate face nimic, am decis să îmi fac nişte controale mai amănunţite în străinătate, începând cu Italia, dar la toate spitalele din această ţară mi s-a oferit acelaşi verdict ca şi în ţară, fără a se cunoaşte cauza. Apoi a urmat Belgia, apoi Anglia, dar primeam aceleaşi răspunsuri descurajatoare, spunându-mi că nu există nicio şansă vreodată de recuperare.
Speranţa tânărului este o clinică în Thailanda
Eu, fiind un luptător, nu m-am dat bătut şi am ajuns la Spitalul ACIBADEM din Turcia, unde am şi primit un răspuns clar referitor la boala mea. Aceasta se numeşte Leber, o boală ce atacă nervii optici, ceea ce a şi făcut, în prezent, eu mai percepând doar lumina şi câteva puncte neclare. Când deja mă resemnasem că voi rămâne aşa, am descoperit o speranţă la o clinică din Thailanda, aceasta fiind singura din lume care oferă un pachet complex de celule stem care regenerează nervul optic, incluzând 8 injecţii cu celule stem şi alte terapii de vindecare, costul total ridicându-se la 25.000 $, bani de care eu nu dispun. Lumina pentru mine costă 25.000 $. Pentru voi cât costă? Cine vrea să mă ajute să îmi văd visul cu ochii, o poate face donând în următoarele conturi : RO24RNCB0267127745580007 (RON),
RO94RNCB0267127745580008 (VALUTĂ),
TITULAR CONT: ROMICĂ STELIAN PUPĂZĂ
Haideţi să-l ajutăm pe Romică! Orice sumă, oricât de mică, va contribui la tratamentul care i-ar putea salva vederea!
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
