De la lume adunate și înapoi la urbe date
• El avea o frumoasă soţie care se numea ZAMBILLA de... BILLA. Se chema aşa pentru că era primăvăratică ca o floare, dar şi cam deBILLĂ. L-a pus pe conte într-o situaţie deploraBILLĂ faţă de servitori, aşa încât relaţia lor a devenit instaBILLĂ, iar starea lor materială, din ce în ce mai insolvaBILLĂ. Contesei nu-i prea păsa şi ferdona la nesfârşit aceeaşi melodie cantaBILLĂ, fiindcă era o fire deosebit de sensiBILLĂ. Dacă scriu pe vreme înnorată stihuri, mai mult ca sigur că se vor dezlănţui stihiile.
• Iată că ne bate nervoasă primăvara la porţile gândului, cu paşi repezi, iar gâzele se trezesc din nou la viaţă. Cum tot ce e frumos şi diafan renaşte în ciclul repetabil al naturii, şi femeile, mai frumoase parcă, îşi scot la vedere de sub pălăriuţele multicolore mugurii clorofilaţi ai ochilor, spre deliciul nostru, al bărbaţilor care le osândim de-a pururi în poezie şi cântec.
Vă mulţumim că sunteţi permanent în sufletul şi în vieţile noastre, voi, minunate mame, soţii, fiice şi distinse colege!
• Nu sunt primăvăratic deloc, dar la sfârşitul lunii martie voi păcătui din nou, lansând al doilea volum de autor, pe numele său adevărat “Ciutura cu apă vie”. Tot la Cercul Militar Focşani. La bună voie!
Corneliu STANCIU