Scrisoare deschisă către mama mea
"Dragă mamă,
Pentru a începe să-ţi declar iubirea, recunoştinţa a trebuit să citesc un articol de ziar care să mă pună pe gânduri şi care să-mi sugereze că deşi sunt aproape de 50 de ani şi eu POT să-ţi mărturisesc iubirea. Şi poate, prin gesturile mele stângace, cu siguranţă MAMĂ ai simţit aceasta. Însă acum am hotărât să las pudoarea la o parte, să las anii, şi să-ţi spun, că aşa cum mă inundă bucuria, când zorii zilei mijesc în linişte, am simţit nevoia să-mi întind braţele, să-ţi pot primi mângâierea. Să-mi poţi mângâia obrajii...Trupul tău blajin, firav, aplecat de ani, care stârneşte dorinţa unei călătorii solitare mă răscoleşte, asemeni gândurilor care fug şi care îmi îndreaptă mintea spre copilărie când, cu fiecare prilej mă încurajai cu vorbele ”să ţintesc spre soare, chiar dacă nu ajung la soare, cel puţin- putem să ne ridicăm de pe pământ!”. Şi cât adevăr...
Neputinţa de a face diferenţa dintre tinereţe şi bătrâneţe, între copilărie şi maturitate îmi dă o stare de amărăciune. Parcă mai ieri, eram copila poznaşă cocoţată prin pomii vecinilor tu urmărindu-mi paşii... Amintiri răzleţe mă răscolesc asemeni vântului de afară. Secvenţele le derulez haotic: cum mă ajutai la lecţii, cum râdeai şi plângeam împreună la fiecare reuşită sau eşec în dragoste. Exigenţa ta aparentă ascundea lacrimile în colţul ochiului. Amintirile se bulucesc asemeni copiilor la săniuş, anii devin vise... trecutul prezent?! ...
Sunt ca într-un sens carusel. Acum iată-mă, eu însămi mamă. Gândindu-mă, la întrebări de genul: oare sunt un bun părinte? Va putea fiica mea să mă asemuiască oare domniei voastre? Recunosc că uneori nu mi-a fost frică să fac diferenţa dintre vis şi realitate, însă, acum mai mult ca alte dăţi nu-mi cenzurez imaginaţia, o las să zburde, să descopere iubirea ta, dragă mamă! Fiecare lucru din casa mea îmi vorbeşte despre tine: cum râzi, cum mă dojeneşti, cum vorbeşti despre speranţă: „Speranţa este stâlpul care susţine întreaga lume, este o sămânţă minusculă”...
Dacă copilăria mi-ar fi dată să o trăiesc încă o dată, aş începe-o desculţă alături de mama, alergându-ne una pe celălaltă, din primăvără, şi aş rămâne aşa până iarnă târziu uitându-mă uimită la urmele lăsate prin zăpadă, la anii (pe)trecuţi!...La răbdarea şi pildele date.
Dar iată-mă aici, azi-o persoană trecută de a doua tinereţe, cu vise, dorinţe şi speranţe care se învârt în jurul fiinţelor dragi: MAMĂ şi FIICĂ! Scriu, fredonând nostalgic romanţa ”A venit aseară mama/ Din sătucul de departe...” considerând fiecare clipă un prilej de a-i spune mamei : MAMĂ, CÂT DE MULT TE IUBESC!
Înăuntrul meu există un loc unde trăieşti doar tu şi cu mine şi acolo pot renaşte primăverile proprii, care nu se ofilesc niciodată. Voi crede în dragostea ta chiar şi atunci când nu o să o mai simt, am să te văd alături de soare şi am să vă admir frumuseţea.Voi escalada munţii alături de nepoata ta să aud cum ne şopteşti ”Noapte bună, fetelor!".
Speraţi, dragile mele, mâine şi încă mâine şi în fiecare mâine,” iară ecoul sufletelor noastre îţi va spune:
-TE IUBIM! şi ieri şi astăzi, şi încă mâine, şi în fiecare mâine...draga noastră MAMĂ şi BUNICĂ ANA TĂNASE. Şi să ne trăieşti la cei 75 de ani!
- Scrisoare primită de la doamna Ştefana, pe care nu a scris-o cu spirit competitiv, după cum ne-a spus. Scrie şi tu un mesaj pentru mama ta, în perioada 1-8 Martie, când se derulează concursul "Mami, teiubesc!", organizat de Ziarul de Vrancea. Aşteptăm până pe 8 Martie 2016 declaraţiile voastre de dragoste pentru cele mai iubite fiinţe de pe pământ. Succes!
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
