Asta e părerea mea: Timpul virtual
Suntem foarte activi în mediul on-line. Am renunţat la tv şi dacă dorim să fim informaţi avem toate ştirile pe Facebook. Ascultăm muzică pe YouTube. Vedem filme pe net. Facem aproape orice pe PC sau pe laptop, tabletă, smartphone...
Fiind prinşi în această capcană a internetului, nu ştiu când mai avem timp de noi. Când ne mai gândim la suflet şi când mai avem timp să ne trăim viaţa în adevăratul sens al cuvantului?
Ştiu, parcă e o hipnoză, parcă e ca un drog. Şi eu sunt vrăjit de magia internetului. Şi eu aleg să caut ceva pe Google, decât sa merg la o bibliotecă. Mai repede deschid Wikipedia, decât să caut într-un dicţionar. Prefer să ma folosesc de internet, dar una e să te foloseşti cu discernământ şi alta e să pierzi ore-n şir în faţa calculatorului. Slavă Domnului, bine că nu am patima jocurilor! Dacă mai eram şi pasionat de jocuri, deja îmi pierdeam tot timpul în spaţiul virtual.
Totuşi, nu putem să vorbim doar de ceea ce ştim că facem... Să ne gândim ce putem face să redobândim viaţa adevărată? În lumea tinerilor acest fenomen, acest val (gen facebook, instagram, whatsapp, etc.) a izbucnit prin 2007-2008... Nu ştiu sigur dacă aveam cont pe FB atunci, dar aveam blog pe Wordpress. Sigur prin 2010 a început să se afirme FB foarte tare. Îmi aduc aminte că în 2008 citeam destul de mult şi încă mă mai jucam pe Hi5 şi pe Yahoo. În fine...Nu facem sociologie.
Cum să ne petrecem timpul frumos şi cu folos? În primul rând trebuie să ne reîntoarcem la comunicarea faţă în faţă. Comunicarea on-line e o comunicare fără comuniune. După acest lucru, putem să ieşim puţin afară să privim cerul şi să ne prefacem că suntem într-un basm. Şi stăm afară până ne trece pofta de net.
E bine să începem să visăm cum se visa pe vremuri. Vise care nasc poveşti. Dacă se poate, e minunat să citim. Lectura e cea mai bună terapie în societatea noastră zgomotoasă şi consumeristă. Dacă nu ne place să citim, putem să ascultăm muzică, dar nu stând în casa şi pe net. Stând mereu în casă ne izolăm. Fugim de libertate şi de realitate.
Un om liber şi real, trăieşte prin peisaje mirifice, călătorii, plimbări... Sunt oameni care merg la munte sau la mare, pentru că acolo se regăsesc cu adevărat. Nu putem să ne minţim singuri! Astăzi, internetul ne ocupă aproape tot timpul. E normal să evadăm. Sunt atâtea lucruri frumoase, hai să ieşim în lume să le vedem!
Internetul e doar un mijloc, nu un scop în sine. Să ne gândim logic, ziua are 24 de ore. Câte ore stăm pe net? Câte ore vorbim la telefon? Câte ore dormim? Când mai mâncăm? Când mai facem mişcare, sport ? Când mai învăţăm? P.S. Când ne mai trăim viaţa?
Timpul e al nostru. Să nu ne înşelăm că s-a scurtat timpul. Nu s-a schimbat nimic în esenţa timpului. Noi ne-am schimbat ca oameni. Suntem mai grăbiţi. Suntem mereu în viteză. Nu mai trăim timpul real, preferăm un timp virtual. Nu ştim dacă mai ieşim din lumea asta a internetului.
Trezirea! A fost un coşmar... Am visat urât. Am dormit. A fost un somn dulce. Ne ridicăm din pat. Mergem şi ne spălăm pe faţă. Şi... Şi ne trăim viaţa normal, firesc... Aşa cum e ea lăsată de la Dumnezeu. Internetul are rostul lui, nu-l negăm. Dacă avem nevoie îl folosim (ca pe un instrument), daca nu, nu-l lăsăm să ne fure timpul. Să avem grijă, timpul e preţios!
Dănuţ Belu
Dănuţ Belu este absolvent al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii Dunărea de Jos din Galaţi şi scrie pe blogul danutbelu.blogspot.ro.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Sesizarea cititorului ZdV: Ce poate face, în Focșani, un cetățean (probabil) bolnav, de care n-are nimeni grijă?
De același autor
