Jurnalism cetatenesc

Colţul poetului

Ziarul de Vrancea
5 feb 2016 553 vizualizări
Dojană de la Tata-moşul

Cu capete-aplecate... stăteam în faţa lui,
Din Rai venit, de sus, din miezul timpului,
Stăteam şi eu şi tata, tăcuţi ca doi străini...
El tunător şi aspru, trimis de serafimi.

"Ce aţi făcut cu vatra, pământul strămoşesc
Ce aţi făcut cu ţara? Mă faceţi să roşesc!
Răspunde-mi, tu, fecior, răspunde-mi, tu, nepoate,
Aţi prihănit lumina, v-aţi afundat în noapte.

Un neam de cerşetori, da... asta aţi ajuns,
Şi v-aţi plecat grumazul la răsărit şi-apus!
Vă milogiţi la alţii şi staţi cu mâna-ntinsă,
Plâng codrii seculari de-a voastră stare-nvinsă!

Se vaită Apusenii şi plânge Moldoveanul,
Jelesc şi Făgăraşii, s-a dezbinat tot neamul!
De neputinţa voastră, de-a voastră delăsare,
Cum staţi cu capul sus când soarele răsare?

Din neamul cel mai falnic, din suflet de Carpaţi,
Din dragii noştri taţi, din dragii noştri fraţi,
Aţi întinat Divinul, batjocorit-aţi glia
Şi uneori - ruşine!- părtaşi chiar cu hoţia.

Noi am făcut Unirea cea Mică şi cea Mare,
Am apărat cu jertfă de hoardele barbare
Această ţărişoară, acest pământ străbun,
Murit-am în durere, de săbii sau de tun.

Voi...vă-nchinaţi, supuşi, milogi la alte neamuri,
Pe-o traistă de grăunţe, pe-un ban... ce idealuri?
Şi-aţi terfelit mândria, mândria de român,
Nu mai contează vorba, doar faptele rămân!

Ce o să spuneţi, oare, la Marea Judecată,
Când noi, care-am murit, pentru această vatră,
Vom întreba de ţară, de neam! Ce-aţi făurit,
Cui aţi vândut pământul, pământ blagoslovit?

Să-mi fie cu iertate a mea aspră dojană,
Dar sunteţi fii mei, e-acum pârloagă-n blană.
Nu mai munciţi pământul şi sunteţi domni acum,
Uitat-aţi putineiul... uitat-aţi de ceaun.

Înstrăinaţi pământul pe treizeci de arginţi,
Îmbrăţişaţi pe Iuda, Icoanele-s fierbinţi
Şi Putna mistuită de-atâta nepăsare
Nu îşi mai duce apa pe-aridele ogoare.

Se zbate, surd, pământul pe care l-aţi lăsat,
Refuză să dea poame, e fratele trădat,
Cu duşmănoase lame, păduri aţi ciopârţit,
Topoarele-au ucis... un alt frate iubit.

Cum mai aveţi curajul să staţi la umbră-n codru,
Pe care l-aţi rărit? Nu poate sta nici corbul!
Pâraiele-au secat de apa cristalină,
Distrugeţi şi aduceţi doar boală şi molimă.

Noi v-am lăsat, ca zestre, o ţară şi-un renume,
Cum nu pot multe naţii să spună asta-n lume!
Cel Mare, Cel Viteaz, Cel Bun şi Cel Cumplit,
Cu Dumnezeu în inimi, cu sânge au plătit!

Vă roagă Tata-moşul... nu fiţi precum bastardul,
Veniţi-vă în fire şi ridicaţi Stindardul.
'Nălţaţi Capul de Lup şi Sfântul Tricolor,
Să strălucească-n zare, deasupra tuturor!
Ion Apostu


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.