Norme de circulaţie rutieră în vremurile de altădată:
Automobilul a adus şi aduce numeroase servicii omenirii, dar şi câteva dezavantaje majore, precum accidentele sau poluarea. În ceea ce priveşte primul aspect s-a încercat, încă de la inventarea acestui mijloc modern de locomoţie, instituirea unui set de măsuri care să protejeze atât pasagerii ce îl foloseau cât şi pietonii din jur. Instrucţiunile sumare, de la început, au devenit legi de circulaţie, în toată puterea cuvântului, pentru ca mai nou, acestea să se transforme într-un veritabil cod rutier. Despre reglementările actuale s- ar crede că le ştim cât de cât sau, cel puţin, ne sunt periodic aduse la cunoştinţă de către agenţii împuterniciţi să aplice legea specifică, însă despre sancţiunile de odinioară, în ce condiţii erau aplicate şi ce măsuri dispuneau, date, concludente în acest sens, mai sunt la îndemână doar prin depozitele Arhivelor Naţionale. Iată cum funcţionau aceste reguli rutiere, într-un an ales la întâmplare, în plină epocă interbelică şi la început de criză mondială, adică 1929.
Viteza legală: cât cea a unui cal la trap
În intreg judeţul Putna, azi parţial Vrancea, numărul autovehiculelor nu depăşea câteva sute de unităţi. O problemă semnalată atunci era faptul că prefecturile din ţară înscriau automobilele sau motocicletele dintr-o altă circumscripţie, fără a se încunoştiinţa prefecturile la care au fost mai înainte şi se cereau urgent măsuri ca ori de câte ori o prefectură înregistra vreun automobil sau motocicletă, care se aflau deja înscrise la altă autoritate, să comunice imediat această mutaţie prefecturii respective. Pentru o sumară verificare tehnică, prefectura noastra a emis o ordonanţă, în primăvara acelui an, adresată tuturor proprietarilor de autovehicule, pentru ca aceştia să se prezinte în fiecare lună, pe 15, cu maşinile lor în faţa comisiei numită pentru verificarea lor, în caz contrar riscând până la 20.000 lei amendă. Astfel de reglementări s-au elaborat pe tot parcursul anului 1929, dar mai ales se impunea a se înfiinţa un birou de cazier auto care să elucideze, o dată pentru totdeauna, desele reclamaţii relative la accidentele de automobile, precum şi posibilitatea chemării în judecată a şoferilor contravenienţi la legea circulaţiei şi, nu în ultimul rând, să permită rezolvarea cererilor de urmărire a şoferilor ce se primeau de la alte oraşe, în urma delictelor comise de către aceştia, dorindu-se în acest fel ca urmărirea vinovaţilor să se poată face în mod sigur şi grabnic. Motivele de atunci ale pedepsirii şoferilor semănau mult cu cele actuale. Astfel erau sancţionate cu amenzi usturătoare neprezentarea permisului de conducere, depăşirea vitezei legale, care, la acea vreme, era cât a unui cal la trap, adică de vreo 12 km pe oră, circulaţia cu autovehicule neverificate de comisia formată pe lângă prefectura judeţeană.
Amendă pentru 20 km/h!
Trecerea cu viteză mare, pe la o răscruce din oraş, aproape lovind pietonii, i-a atras altui şofer o amendă zdravană de 10.000 lei. Dintr-un alt proces verbal de sancţionare aflăm cum se proceda când o maşină depăşea acea viteză hotărâtă ca fiind legală, de 12 km pe ora, stabilită după mersul cailor la trap - Proces verbal nr. 69- astăzi 8 mai 1929, noi şeful postului de jandarmi din Domnesti, constatăm prin prezentul proces verbal că astăzi la orele 8 dimineaţa, în timp ce ne aflam la oficiul poştal din această comună, am văzut venind dinspre Focşani spre Bacău o maşină (automobil ) circulând pe şoseaua naţională ce trece prin Târgul Domneşti, cu o viteză de 20 de km pe oră în loc de 12 km pe oră – acest fapt s-a stabilit de noi după cum urmează: prima dată la orele 8 (opt) maşina a fost văzută prin dreptul postului, iar după un minut şi treizeci de secunde maşina a trecut pe lângă noi, prin dreptul oficiului poştal, care este situat la o depărtare de 500 de metri de postul de jandarmi. Am făcut semn de oprire, însă conducătorul, din viteza cu care mergea, nici nu ne-a putut observa. Maşina, despre care se vorbeşte, avea nr. 21 şi literele TC adica Tecuci. S-a aplicat o amendă usturătoare, care a fost trimisă la Prefectura Tecuci (pe atunci exista acest judeţ), pentru a fi executată, iar la Judecătoria Mărăşeşti au fost înaintate actele legale în vederea unui proces penal, întrucât era prevăzută, în legea timpului, pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 15 zile, pentru neoprirea la semnal legal.
Cum se calcula viteza de deplasare?
Dintr-un alt proces de contravenţie, încheiat pentru o faptă petrecută pe şoseaua Focşani- Suraia, aflăm că o patrulă a observat o maşină care circula cu viteza de 60 de km pe oră, fapt ce l-au stabilit luând în calcul doi stâlpi asezaţi pe marginea drumului, la 50 de metri, prin dreptul cărora maşina a trecut în două secunde. Pentru că şoferul a oprit la semnalele legale, a scăpat de alte demersuri în justiţie, dar a primit o amendă de 3.000 de lei. Vinovăţiile şoferilor de odinioară nu se opresc aici, unii fiind amendaţi pentru că nu posedau permis de conducere sau pentru că au lovit pe cineva, fără sa oprească şi să acorde primul ajutor, dar nu au fost traşi la răspundere penală, în aceste cazuri, legea veche fiind destul de blândă, bineînţeles în contextul motivelor invocate de vinovaţi la procesele verbale respective.
Nu plăteai amenda, ţi se sechestra maşina
Nu s-au identificat în anul 1929, pentru judeţul nostru, măsuri luate împotriva celor care au consumat, mai mult sau mai puţin băuturi alcoolice, dar lipsa tăbliţei de înmatriculare, mersul pe contrasens (pe partea stângă) şi fără lumini pe timp de noapte reprezentau motive suficiente pentru ca reprezentanţii statului să împartă cu dărnicie sancţiuni băneşti. De menţionat că dacă amenzile nu se achitau în termen de 15 zile, şoferii contravenienţi chiar şi proprietarii autovehiculelor puteau răspunde penal de întârziere ori se puteau trezi cu automobilul sechestrat .
O ultimă curiozitate în acele vremuri faţă de cele actuale era aceea că toate permisele de conducere conţineau extrase ample şi concludente din legea privind circulaţia automobilelor şi, efectiv, când se stabilea vinovăţia unui şofer sau altul, care era de faţă, agentul constatator îi arăta articolul pe care îl încălcase şi nivelul până la care putea fi stabilită sancţiunea ori alt gen de răspundere presupunea respectiva abatere. Lucrurile de atunci s-au schimbat mult, categoric în mai bine, dar sporirea numărului autovehiculelor , alăturat altor cauze cunoscute de noi toţi, determină ca, în continuare, riscurile de pe şosele să nu dispară.
Marian Florin Dîrdală este cercetător la Serviciul Judeţean de la Arhivele Statului
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
