Jurnalism cetatenesc

Pilda zilei: Îndemn la ... prietenie sinceră

Ziarul de Vrancea
11 ian 2016 1457 vizualizări
Un om şi un câine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumuseţea zilei când, deodată, îşi dadu seama că, de fapt, murise. Îşi aducea acum clar aminte că murise, iar câinele, care mergea lânga el, murise chiar cu mai multi ani în urmă...

Se întrebă: " Oare unde duce drumul acesta?"...
După o vreme, ajunseră amândoi în dreptul unui gard înalt de piatră. Privindu-l mai îndeaproape, văzu că era făcut dintr-o marmură foarte fină.  Mai sus, pe colină, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare. 
Ajunseră acolo şi văzu că era încrustat cu perle, iar aleea care ducea spre ea părea pavată cu aur. El şi câinele sau se apropiară de poartă şi atunci observă, într-o parte, un om şezând la un birou. 
 Îl întrebă: 
-Scuzaţi-mă, unde ne aflăm ? 
-Aici e raiul-răspunse acesta. 
-Minunat, zise omul, pot să vă rog să ne daţi puţină apă ? 
-Bine'nteles, intraţi înăuntru. Am să trimit imediat vorba să vi se aducă 
 nişte apă cu gheaţă. Făcu un gest şi poarta începu să se deschidă. 
-Prietenul meu, poate intra şi el ?-întrebă călătorul arătând înspre câine. 
-Îmi pare rău, dar noi nu acceptăm animale. 
 Omul se gândi o clipă, apoi se întoarse şi îşi continuă calea pe care pornise, împreună cu câinele său. 
 După încă o lungă plimbare, pe vârful unei alte coline, pe un drum prăpădit de ţară, dădură de o fermă, a cărei poartă părea că nu avusese zăvor niciodată. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie şi văzu un bărbat şezând rezemat de un copac şi citind o carte. 
-Scuzaţi-mă !-i se adresă el. Aveţi cumva puţină apă? 
-Da, desigur... e o cişmea ceva mai încolo. 
-Şi pentru prietenul meu ?-zise, arătând către câine. 
-Trebuie să fie şi o strachină, chiar lângă cişmea. 
 Trecură de poartă şi ajunseră la o cişmea veche, cu pompă. Omul şi câinele băură pe saturate. După ce terminară, se înapoiară la omul de sub copac. 
-Ce loc este acesta ?-întreba călătorul. 
-Acesta este raiul. 
-Sunt total încurcat. Un cetăţean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis că raiul este acolo unde era el. 
-Te referi la locul acela cu alei de aur şi zid de marmură ?... Acela e iadul.
-Şi nu vă deranjează că ei folosesc acelaşi nume ca şi dumneavoastră ?!... 
-Din contră, suntem fericiţi că ei îi triază mai întâi pe cei care sunt gata să-şi lase în urmă prietenii cei mai buni.  


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.