Calendarul zilei:
1646: A murit Petru Movilă, teolog, om de cultură, mitropolit al Kievului, sprijinitor al tiparului în spaţiul românesc şi fondator a mai multe tipografii (n. 1596)
1849: Execuţia lui Fiodor Dostoievski este anulată în ultima clipă. Dostoievski a fost condamnat la moarte pentru participarea la întrunirile unui cerc de tineri în cadrul cărora se purtau discuţii subversive. Se pare că la cercul din 1849 acesta ar fi rostit o poezie de-a lui Puşkin împotriva robiei, la care unul dintre ascultători ar fi replicat că robia nu poate cădea decât prin revoluţie. La auzul acestor cuvinte, Dostoievski a exclamat „Fie şi revoluţie!”. Pe 22 decembrie 1849, scriitorul este dus în faţa plutonului de execuţie, împreună cu alţi 29 de camarazi. Chiar înaintea comenzii de a trage, un ofiţer aduce un ordin de-al ţarului de a comuta pedeapsa la muncă silnică şi armată corecţională în Siberia. În această perioadă, pe fondul terorii la care era supus de către maiorului Krivţov, s-au acutizat atacurile de epilepsie. Dostoievski a fost unul din cei mai importanţi scriitori ruşi, operele sale având un efect profund şi de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei şi teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creaţii ale sale sunt cele patru mari romane, Crimă şi pedeapsă, Idiotul, Fraţii Karamazov şi Demonii.
1894: În Franţa începe „afacerea Dreyfus". Alfred Dreyfus, ofiţer francez de origine evreiască, a fost condamnat în anul 1894 pentru trădare de ţară, la deportare pe viaţă, din pricina unor documente care s-au dovedit false, şi care erau menite să-l acopere pe adevăratul vinovat, ofiţerul Esterhazy. Convins de nevinovăţia lui Dreyfus, scriitorul Emile Zola a publicat pe 13 ianuarie 1898, pe prima pagină a ziarului L'Aurore, un articol intitulat „J'accuse”, adresat preşedintelui Republicii, Félix Faure, în care ataca cu asprime conducerea ţării şi aşa numita afacere Dreyfus, fapt ce a condus la confruntări aprinse şi la o reînviere a antisemitismului.
1927: S–a înfiinţat Societatea de Difuziune Radiofonică din România (în prezent Societatea Română de Radiodifuziune)
1956: A murit Nicolae Labiş, poet român (n. 1935), pe care criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul unei generaţii”. În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiş, care petrecuse câteva ore în compania unor cunoştinţe, a fost victima unui grav accident de tramvai. Ipoteza oficială a accidentului de tramvai este că Nicolae Labiş, aflat în stare de ebrietate, a alunecat fatal între bordura şi platforma staţiei de tramvai de la Colţea, fiind prins între grătarele celor două vagoane ale tramvaiului. Există însă şi suspiciuni de asasinat. După ce i-a fost refuzată internarea la spitatele Colţea şi Central, spre zorii zilei de 10 decembrie a fost internat la Spitalul de Urgenţă. În ciuda eforturilor medicilor şi o mobilizare spirituală a colegilor săi scriitori, cunoştinţe şi prieteni, starea lui s-a înrăutăţit inexorabil, iar la 22 decembrie 1956, la ora 2 dimineaţa, a decedat. Controversele referitoare la un eventual asasinat au apărut în urma mărturiilor date de de Nicolae Labiş pe patul de spital apropiaţilor şi a faptului că poetul era urmărit de Securitate, deoarece dintr-un scriitor care slăvea actele partidului şi ale sovieticilor a început să se îndoiască de doctrina acestora.
1989: Revoluţia Română din 1989: După o săptămână de demonstraţii populare şi reprimari sângeroase, Nicolae Ceauşescu este înlăturat de la conducerea României.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
