O mânuţă întinsă... exclusiv pentru bănuţi
O văzusem prima data vara trecută, ţinându-se după cei ce intrau şi ieşeau din acelaşi supermarket, cerând un bănuţ. În urmă cu două săptămâni, cu căciuliţa pe cap şi îmbracată cu hăinuţă, ţinând un păhărel în mână, când ne-a văzut îndreptându-ne spre maşina cu coşul de cumpărături, ne-a ieşit, de asemenea, în întâmpinare... Am încercat să o îmbiem cu ceva bunătăţi de prin coş, dar se pare că nu erau pe gustul ei căci ne-a refuzat invariabil „Doamnă, nu mi-e foame!”. Îşi dorea doar bănuţi.
Acelaşi lucru îşi dorea şi acum. Soţul meu încerca şi acum s-o convingă să primească ceva de mâncare, dar i-am făcut semn să nu mai insiste, aşa că şi-a luat bacnota şi a plecat fericită spre cu căruţ abandonat. Mai descoperise o oportunitate! Deşi erau cam opt grade afară, ea era cu capul descoperit. Părul lunguţ era împletit într-o coadă studenţească cam ciufulită. Aş fi vrut s-o întreb unde locuieşte şi dacă face tratament pentru strabism, dar ştiam că ar fi plecat fără să ne dea vreun răspuns. Mă întreb de câte ori o văd, ce părinţi îşi trimit copilul să cerşească? Nu-şi fac oare griji că al lor copil stă în frig, când ar trebui să-şi facă temele sau să se uite la desene la căldură?
Iuliana Prunilă-Negoiţă
Iuliana Prunilă-Negoiţă este autoarea unui blog în care scrie despre problemele cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi persoanele cu dizabilităţi, http://iuli-ana.blogspot.ro, dar face parte şi din echipa unui site destinat, de asemenea, persoanelor cu dizabilităţi: www.dizabil.eu.