O zi în casa unui veteran de război
“Mă numesc Ovidiu Verman, locuiesc în oraşul Adjud, sunt de profesie instructor auto la o şcoală de şoferi din oraşul meu. În anul 2014 am venit, ca în fiecare an, cu familia, la marea sărbătoare de la 6 august de la Mausoleul Mărăşeşti. Spre bucuria mea şi a familiei mele, l-am cunoscut la acest eveniment pe col. (r) Durnescu Ion, din Mărăşeşti, cu care am continuat să întreţin o relaţia prin scrisori şi telefon. În acest an, fiind anul veteranilor de război, m-am hotărât să-l vizitez pe data de 5 decembrie 2015, într-o sâmbătă. L-am găsit într-un cartier cu case vechi, dar curate. Am fost primit cu mare bucurie. Din discuţia pe care am iniţiat-o s-a arătat tare mulţumit de ce a făcut pentru ţară pe front. Armata şi conducătorii statului i-au fost recunoscători pentru faptele de pe front. Armata şi astăzi este alături de dânsul la multe activităţi în memoria eroilor neamului. Armata României l-a şi sărbătorit în acest an, când a împlinit vârsta de 92 de ani. 90% din discuţia noastră a fost numai despre armată şi ţară. Mi-a spus că Armata pentru dumnealui este cea mai onorabilă instituţie, veşnic de strajă ţării, pe timp de pace şi război. Mi-a spus şi supărările: soţia este bolnavă, nu are copii lângă dânsul la bătrâneţe, nu mai sunt respectaţi veteranii de război, aşa cum au fost cândva şi mai ales cum au fost respectaţi veteranii de război din Primul Război Mondial. Pe mijloace de transport te calcă tineretul pe picioare. La medici dacă merge la consult i se spune: “Dacă aveţi etatea de peste 80 de ani la ce vă mai aşteptaţi?” Trist, foarte trist să fii tratat aşa! Mi-a povestit însă şi despre experienţele bune cu unii medici. Doctoriţa Merchea, medic ORL, unde se tratează, dumnealui având aparat auditiv, şi tot personalul are şi dovedeşte un respect deosebit faţă de veteranii de război. De asemenea, a vorbit frumos de condiţiile din Spitalul Militar Focşani, în mod deosebit de medicul Popescu. O altă supărare pe care mi-a povestit-o a fost aceea a morţii unui vechi prieten, cpt (r) Năstase Poponete, veteran de război, preşedintele subfilialei din Mărăşeşti a Uniunii Naţionale a Veteranilor de Război. Ce m-a impresionat cel mai tare la domnul colonel (r) Durnescu au fost diplomele pe care le-a primit de-a lungul anilor. În una din camerele casei erau aşezate multe, multe diplome de merit şi de apreciere pentru faptele sale. UN ADEĂVĂRAT MUZEU! Vizita la domnul colonel (r) Durnescu mi-a adus multe experienţe. Voi căuta să îmi asigur bătrâneţea cu un copil lângăi noi, iar după cele arătate despre importanţa armelor, fiica mea a decis să urmeze o şcoală militară.
Eu voi fi în toate ocaziile respectuos faţă de veteranii de război.
Iubindu-ţi ţara trebuie să îi iubeşti şi pe cei care ne-au născut, crescut şi educat şi apărat cu credinţă în Dumnezeu această ţară.
Ovidiu Verman, Adjud
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
