Colţul poetului
Mai pâlpâie-a final, abia...lumina-n lampă,
Burloiul s-a-nnegrit, cuprins de-atâta fum.
De oboseală, mâna, mai suferă o crampă,
Arunc pe foc poemul, prefacă-se în scrum!
În gura sobei moare, lângă un roş’ jăratic,
Va arde pe tăcute şi nimeni nu-l va stinge.
Pe-afară timpul urlă şi-aleargă...neguratic,
Lăptosu-i trup şi rece abia se mai distinge.
Miroase coala arsă...a-nfierbântată spuză,
Pe pat se-nstrăinează de mine, cuvertura!
Abia mai văd cerneala, iar pana mă recuză
Şi noaptea mă supune la gustul de tortură.
Mai e lumină-n lampă de-un strop de licărit,
Spre a vedea mai bine, rog ochii a se-nchide.
S-a supărat şi noaptea, fereastra s-a-nnegrit,
Iar visul meu îmi zboară...pe aripi de pieride.
Am început poemul...dar n-am găsit sfârşit,
L-am aşternut cu grijă...să curgă ca un cânt.
Catrenul de-ncheiere...nu l-am mai săvârşit,
Ş-am aruncat povestea cu versul ultim frânt.
Ion Apostu
Ion Apostu este de meserie poliţist, dar cochetează în timpul liber cu poezia. Deşi locuieşte în prezent în Focşani, este de loc din Negrileştii Vrancei, de pe meleagurile regretatului poet Dumitru Pricop.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
MCC, acum 3075 zile, 23 ore, 56 minute, 14 secunde 
