Colţul poetului
Mi-ai luat frunzele toate, eu... cum pot cânta balada,
Cum mai pot cânta pe luncă, cum îmi ţin acu’ făgada?
Nu puteai să laşi, acolo... vreo trei frunze-n rămurea,
Să-i cânt mândrei doina dulce, când soarele apunea?
***
Mi-ai luat frunzele toate, nu mă pot ascunde-n codru,
Prin copaci îşi face veacul numa’ vântul, numa’ corbu’.
Mi-ai luat culoarea ierbii şi-ai lăsat vreascuri uscate,
Unde-mi sting, de-acuma, dorul şi o samă de păcate?
***
Mi-ai luat frunzele toate...ş-acum vreau să mai cutreier,
Un’ să-mi duc paşii de dor, când nu cântă niciun greier?
Eu...din ce să-i fac mândruţei -când mai vine!- o cunună,
Dacă mi-ai furat smaraldul pentr-o ambră-ţi la corună?
***
Mi-ai luat frunzele toate, tare-aş vrea să stau la umbră,
Eşti prea tristă câteodată...uneori, cu mult mai sumbră!
Parcă „te-ai vorbit” cu norii, să ne puneţi greu în suflet
Când vă scuturaţi văzduhul... făr-astâmpăr sau răsuflet.
***
Mi-ai luat frunzele toate, mândra-i tristă...nu mai vine,
Eu pe cin’ să strâng în braţe, cine-o putea să m-aline?
Du-te, toamnă... fugi de mine, cât vei putea de departe,
Căci furatu-mi-ai mândruţa...mi-ai luat frunzele toate.
Ion Apostu
Ion Apostu este de meserie poliţist, dar cochetează în timpul liber cu poezia. Deşi locuieşte în prezent în Focşani, este de loc din Negrileştii Vrancei, de pe meleagurile regretatului poet Dumitru Pricop.