Asta e părerea mea:
“Şeful Obştii Muntele Muşa, acuzat că a vândut sub preţ lemne din bunul comun către firma sa”. Acesta este titlul cu care Ziarul de Vrancea deschide ediţia din 13 octombrie 2015.
La prima vedere, un titlu banal, o faptă banală şi o întâmplare ca oricare alta în ţara băieţilor deştepţi, întrucât nu mai prezintă nici un interes. O răfuială între găşti... va spune orice cititor. Dar lucrurile nu stau deloc aşa. Dacă ingineriile financiare pe care aceşti satrapi le fac, profitând de poziţiile lor în obşte sunt treaba exclusivă a obştii ca entitate privată, eu, ca cetăţean al acestor meleaguri, sunt revoltat. Revolta mea nu are legătură cu abuzurile sau averile pe care le strâng aceşti vătafi, ci cu nepăsarea ori încetineala cu care autorităţile statului intervin.
Aici nu vorbim doar de o chestiune de drept privat, ci şi de una ce aduce atingere siguranţei naţionale. Deci, avem a ne amesteca!!! Viteza lanţurilor la drujbele lui Ionel Bratu a dus la depăşirea cu peste 5.000 mc masă lemnoasă peste normele prevăzute de LEGE, potrivit celor declarate de cei din obşte. Iar legea, aşa cum sună ea, este făcută să mă protejeze pe mine, pe dumneata, pe copiii noştri şi ai viitorimii. Este ştiut de toată lumea că aceşti feudali ai vremurilor noastre, nu Răzeşi şi nu Moşneni, au adus în Ţara Vrancei doar jale, lacrimi şi distrugeri, dar lucrurile nu mai pot continua aşa, căci în devălmăşie nu avem doar pădurea ci şi aerul şi apa.
Viteza lanţului de la drujbe nu depăşeşte doar cotele de exploatare legală ci si viteza de reacţie a autorităţilor statului care, invocând procedura ori respectarea dreptului de proprietate, uită de dreptul nostru la viaţă.
Istoria Munţilor Muşa Vetrila şi Hîrboca se pierde în negura vremurilor, urmând calea legilor nescrise de când lumea şi pământul, păstrând cu sfinţenie obiceiul pământului în obştea de devălmăşie, iară noi nu cerem să ne îmbogăţim, ci vrem doar să trăim şi să ne creştem copiii. Dar înainte de toate cine sunteţi voi venitici din aste obsti?
Primul descălecat pe meleagurile Vrîncioaiei (Vasui) în 1723 a fost Vasile cel venit din Păuleşti, care nu s-a mai putut înţelege cu ai săi – (Cezar Cherciu pag. 621). Lista contribuabilor şi scutelnicilor din anul 1773 consemnează în zona obştii Muşa Vetrila un singur nume al celor de azi-N.Tuveni. Nume ca cele de Bratu,Taftă, Marcu apar în epocă ca venetici ai satului Poiana abia prin 1828, când în urma sîngeroaselor conflicte, (documente ale vremii descriindu-i ca oameni arţăgoşi, opunându-se mereu şi declarându-se nemulţumiţi) reuşesc samavolnic să stăpânească, când prin învoială, când prin abuz munţii Muşa şi Vetrila, precum şi izlazul Dumbrava şi Albianul.
Venetici, nevenetici, trăitorii vremurilor, Taftă, Bratu, Marcu Tuveni, prin învoiala din 30 aprilie 1836 pun capăt disputelor, în final Munţii Muşa şi Vetrila cu cei 226 de cetaşi fiind atribuiţi obştii Poiana. Potrivit aşezământului, pentru anul1923-1924 apar ca mandatari Vasile I. Marcu Vasile Tuveni şi Neculai Bratu, toti din Poiana. În 1925, obştea Poiana se află în proces cu doi obşteni: Vasile V Marcu şi Soare Danţiş, care au ocupat abuziv, primul1.790 mp, iar al doilea 5ha de pădure. Obştea îşi apăra dreptul, pretinzând un bilanţ economic pozitiv şi dovada unor contribuţii pentru nevoile bisericii satului. Pe de altă parte, nemulţumiţii din obşte acuzau că din obşte se vinde lemn de molid şi carpen prin contracte dezavantajoase şi pe termen lung, fără a preciza numărul hectarelor şi stipulând că, respectivii cumpărătoril vor tăia după bunul plac. Răzvrătiţii de atunci contestau legimitatea conducerii obştii cât şi a contractului de vânzare pentru terţi a 4.400ha, în care vânzătorii numiţi în contract ,Obştea Com Poieni aveau doar 90 de subscrişi, în majoritate minori, femei, văduve şi alienaţi.
Protestatarii mai invocau faptul că neprecizarea preţurilor, poziţionarea munţilor care favorizau transportul clandestin pe drumuri ascunse către Ungaria, constituiau motive de îngrijorare şi suspiciune, dar, mai ales, de ignorare a LEGILOR ţării şi păgubire a obştenilor prin jefuirea codrilor Vrancei.
Astăzi, la distanţă de peste o sută de ani, cumpărătorul nu se numeşte Baico Barboş ci Monaco Impex care oferă preţuri sub cele stabilite de adunarea obştească. Masa lemnoasă, în jur de 5.000 mc, exploatată ilegal este un atentat la viata noastră. Aveţi în vedere faptul că acest abuz petrecut într-o singură obşte reprezintă cam întreagă cantitate de masă lemnoasă exploatată în întreaga ţară a Vrancei în urmă cu o sută de ani!
Dumitrache Tudorache
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
