De ce Adevărul doare şi Dreptate-i sperietoare!
Când priveşti jur împrejur
“Adevărul” este dur!
Te minunezi frăţioare
Cum iese cu supărare
Parcă n-aud şi nu văd
Că-n Ţară-i mare prăpăd!
“Minciuna-i” la mare rang
Şi -atunci ca un bumerang...
“Răul” revine... “mai rău”...
Şi ...lărgeşte acel...hău
De..le-arăţi “realitatea”...
“Minciuna” şi nu “dreptatea”
Umblă tot cu capul sus!
“Adevărul” e ascuns.
De ei şi ... de-ai lor, ce-s mulţi!
Bate vântul peste munţi...
Şi prin sate vântul bate
Căutând acea “dreptate”!
Se fac una cu pământul...
Cei ce caută “cuvântul”!
“Cuvântul adevărat”...
Pus sub brazdă la ...arat...
Mă rog “Doamne, să-ncolţească!
“Lumea” din “somn” s-o trezească!
Tot sătui de .... “tranca-fleanca”
Iară zi şi....iarăşi iaca
Cu “Adevărul” la braţ,
În curbura din ..Carpaţi,
În a mea Depresiune
Dă-mi, Doamne, cât sunt pe lume,
Să separ “răul” de “bine”!
Chiar de nu ţine de mine!
Să împart “dreptatea-n” drum,
Cât puterile mă ţin
Cu credinţă să m-aţin
“Minciunii” să nu mă-nchin!
Să iubesc al meu pământ...
Şi “Dreptatea” din “Cuvânt”!
Te rog, Doamne, de-ai putea,
Să deschizi şi altora
Ochii celor “ce nu văd”...
Că în Ţară e prăpăd...
Grăiesc “Nu din răutate”!
Ci..doar..din “Realitate”!
Mariana M. Popa – Fundătura Vrancea
Se dedica domnului Burdusa de la Roma
