Amintiri din Postul Mare
-Eu ştiu cine sunt, dumneavostra, cine sunteţi? Mă întîmpină cu întrebarea în spirit de glumă, cînd intru în cancelarie. Nu-l cunoscusem pană atunci, se vedea de la o poştă cine era, după dulamă. Un bidon de suc şi un şir de covrigi erau pe masă, era post. Mai târziu am observant că nu venea niciodată cu mâna goală. De când cu noile evenimente legate de ora de religie, biserica s-a hotărât să se implice mai mult în viaţa şcolii, iar părintele, deşi nu predă el religia în şcoală, nu a stat prea mult pe gânduri, a venit să sponsorizeze excursia unei fetiţe.
-Vreau să o trimit şi în tabară la vară.
Alexandra , o fetiţa firavă din clasa a-VI-a cu înclinaţii spre literatură, spre poiezie şi…credinţă e fata lui anul acesta.
Intr-o zi, preţ de o oră, mergem la biserică cu copii din şcoală. Nu e sărbătoare, e Săptămâna Mare, a Patimilor. Părintele ne aşteaptă cu un cuvant de învăţătură. Le pune şi întrebări copiilor:
-Suntem în Postul Mare, ştiţi cate zile are postul?
-... Una,…..trei,… In sfârşit cineva dibuieşte: şapte zile ori şapte săptămâni patruzecişinouă de zile.
Le spune câte ceva despre post:
-…E mai aspru, nu se mănâncă ulei decât când e dezlegare, sâmbăta, duminica şi în câteva sărbători,… aşa ca să ştiţi şi voi, săptămâna asta doar joi se mănâncă de doua ori pe zi, în rest o dată, iar vineri e ajunare desăvârşită, până seara când se mănâncă pâine…ca să ştiţi şi voi.
-Se mai fac minuni in zilele noastre? Voi ce spuneţi, se mai fac?
-……..
-Vă spun eu, se mai fac.
Le vorbeşte despre lumina care vine la Ierusalim de Inviere, cum arhiereul este controlat şi însoţit de poliţie ca să nu aibă asupra sa vreo sursă de foc şi că acea lumină, preţ de câteva minute, cincisprezece, nu te încălzeşte, nu te arde, o dau oamenii pe faţă pe barbă şi nu arde nimic, doar luminează. Le mai vorbeşte despre Schimbarea la Faţă, de pe muntele Tabor si despre faptul că în fiecare an de această sărbătoare, 6 august, acolo se lasă un nor. Şi încă o minune: le mai relatează despre apa Iodanului, care de Bobotează se întorce înapoi, nu mai curge în sensul ei de curs, ci invers, doar în ziua de Bobotează.
Un lucru mă impresioneaza la părintele, deşi ştiu că a fost în acele locuri toate relatările le întăreşte cu cuvântul: “Vi le spun de la cei ce au fost acolo”! Nu mărturiseşte nimic despre dânsul. Unii dintre copii poate nu au văzut nici măcar oraşul de la 40 de kilometrii de ei.
Şi înca ceva le mai are de transmis:
-Care e cel mai important lucru pe care trebuie să îl facem în post?
- Să nu minţim.
-Bun. Altul!
- Să nu ne certăm.
- Bun. Altul!
-Să ne rugăm.
-Bun, dar cel mai important este să mergem la spovedit. Sunteţi vreo 60 de copii aici, m-aş bucura dacă măcar 15 aţi veni să vă spovediţi. Vă aştept sâmbătă.
În drum spre şcoală mă apropii de o colegă:
-Înduhovnicit părintele ăsta,…nu se mănîncă ulei, se mănâncă o dată în zi…
-Tu nu ştiai aceste lucruri?
-Ba da, dar nu le-aş putea spune la alţii dacă eu nu le-aş ţine.
Încep să-l cunosc, să-mi dau seama cine e. Şi noi am ţinut post, dar nu după regulile astea ci după ale noastre:
-Ce mai faci bun de mâncare, de post?
-Îm…, ce prjitură bună, e de post, să-mi dai şi mie reţeta.
Dumnezeu îl va fi primit şi pe al nostru, mai ales dacă vom crede că nu am făcut mare lucru postind, ci doar ce eram datori şi cum am putut.
Aşa am ajuns la Sfânta Înviere a Lui Hristos.
“Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă, astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Nimeni să nu se tânguiască de păcate că din mormânt iertare a răsărit”.(cuvantul sfintului Ioan Gură de Aur, la Invere)
Suntem înca sub lumina Învierii Lui Hristos. Hristos a înviat!
Prof. Geta Alina Grigoraş, Şcoala Ionel Sîrbu Ciorăşti
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
IPJ Vrancea clarifică cazul minorei agresate în Focșani: victima are 13 ani, iar incidentul ar fi avut loc în luna mai. Dosar penal deschis
De același autor
