Jurnalism cetatenesc

"Patria în opera lui Grigore Vieru"- Editura Alpha MDN, Buzău-2015

Într-o lume înfiorată, în care mulţi dintre conaţionalii noştri truditori pe tărâmul culturii, cocoţaţi pe fotolii guvernamentale ori parlamentare, îşi drenează osârdiile tot mai abitir spre combinaţii de tot felul, aducătoare de belşug familial şi prosperitate nemăsurată - decât doar în milioane de euro - iată că mai există încă oameni care nu contenesc să-şi sporească zestrea spirituală, îmbogăţindu-ne şi pe noi sufleteşte prin gesturile lor.

Oameni de suflet care nu ostenesc să ne ofere prilejul de a ne simţi cu adevărat  români şi de a ne mândri cu acest lucru, în ciuda ofensivei tot mai aprige venită din partea Europei faţă de neamul nostru românesc. Aceşti oameni sunt adevărate exemple de credinţă şi iubire de patrie, pe tărâmul pe care au văzut pentru întâia oară lumina zilei.
Un astfel de om este şi Sava Bogasiu, pseudonimul literar al Preotului Profesor Doctor Mihail Milea de la Buzau, un luptător prin sine însuşi, din câte mi-a fost dat să aflu. Osteneala lui pe diferite planuri afective şi efective este de toată lauda. Binefacerile sale, harul şi dăruirea sa pe drumul credinţei sper că vor fi luate în seamă şi acolo, sus, când va fi să fie, în faţa lui Dumnezeu, iar aici, pe pământ, poate se va găsi cineva care să scrie despre faptele lui, aşa cum au fost şi cum merită, spre aducere aminte pentru cei ce vor fi. Aplecarea sa faţă de cei năpăstuiţi şi loviţi de soartă, de singurătate, nu poate rămâne pradă uitării. Am auzit multe despre acţiunile sale faţă de cei sărmani, dar astăzi nu despre acest lucru vreau să vorbesc.

„Patria în opera lui Grigore Vieru”

    Mi-a ajuns în mână această carte „Patria în opera lui Grigore Vieru”,  semnată de Sava Bogasiu, dedicată marelui poet basarabean, iar eu, care am avut o legătură sufletească importantă cu unii oameni de cultură de peste Prut – înainte de 1989 fiind abonat la săptămânalul „Literatura şi arta” de la Chişinău – nu am putut trece cu vederea şi m-am apucat de citit cu mare bucurie şi admiraţie. Gestul de a dedica o carte lui Grigore Vieru, probabil, a mai fost făcut şi de alţii, nu ştiu, dar prin modalitatea sa de concepere, structurare şi abordare, autorul de faţă a reuşit să facă un lucru deosebit de valoros. A adunat atâtea simţăminte, atâta patos şi atât de multă dragoste în rândurile cărţii, încât m-a făcut să o parcurg pe nerăsuflate. Apoi m-a determinat să mâzgălesc hârtia, scriind această cronică în care mi-am propus să spun ce gândesc despre acest opul. În „Precuvântare” autorul spune: „A plecat mai devreme la ceruri, ca poet al credinţei sfinte, pe care a mărturisit-o cu mult curaj în vremuri atee, bântuite de duhul bolşevismului rusesc”. Fraza mi se pare definitorie pentru cel ce a fost Grigore Vieru – un luptător cu arma de temut a condeiului tăios care, prin cuvinte, înfigea suliţe adânc în duşmani, vindecând totodată şi credinţa noastră de neam şi încrederea că încă suntem puternici şi veşnici pe acest tărâm românesc. Cu fiecare vers ce-i ieşea de sub peniţă Grigore Vieru mai câştiga o luptă din războiul perfid de păstrare a identităţii, a limbii române pure, nealterate de talpa grea a rusificării.

„Un erou al Limbii Române"

Grigore Vieru a dus dragostea de neam la superlativ. Nu s-a temut de nimeni şi de nimic atunci când a scris. Sava Bogasiu are mare dreptate când scrie în carte despre poet că a fost „un erou al Limbii Române şi un bun oştean al Patriei noastre” Cinste preoţilor care-l pomenesc la toate slujbele şi la toate manifestările literare.  Tot în cuvântul autorului cărţii citesc cum că Grigore Vieru şi-a iubit mult mama, ţara, natura, soţia, copiii, cultura şi credinţa. Toate acestea nu sunt altceva decât „Patria” în care a respirat aerul existenţei sale, fără de care nu ar fi putut trăi nicicum, fără de care ar fi fost gol ca o scorbură…
Cartea lui Sava Bogasiu vine ca un dar oferit nouă celor care mai simţim încă româneşte, celor care mai credem încă în viitorul acestui neam, celor care nu ne-am golit încă de conţinut sub ofensiva ucigătoare de identitate naţională a globalizării. O astfel de carte este o armă puternică, eficientă, îndreptată împotriva prigoanei culturale ce se abate peste identitatea noastră ca naţiune trăitoare în Europa. Cărţile sunt amintiri peste timp despre ce am fost, cine suntem şi cine vom fi, ele dau mai departe tinerilor antidotul uitării de neam şi de ţară.  Un neam, o naţiune, un popor dăinuie prin oamenii săi de cultură. Dumnezeu ne-a dat mai întâi cuvântul şi eu cred că pentru asta l-a dat. Să credem în noi şi să dăinuim prin ceea ce suntem, acolo unde suntem. Tot El ne-a dat şi oameni care să ne reprezinte. Începând cu Eminescu şi, de ce nu, continuând cu Grigore Vieru – un exemplu de dăruire, de sacrificiu pe altarul Patriei Române. Prin poezia sa, prin limba sa, a reuşit să ţină aprinsă o flacără în trei culori, scumpă acestui popor românesc.
Sava Bogasiu prin această carte trimite un gând către poet, acolo în cer, spunându-i că nu l-am dat uitării şi că îi mulţumim pentru tot ce a făcut pe pământ şi pentru tot ce a însemnat el pentru păstrarea identităţii româneşti în spaţiul de dincolo de Prut.

„Patria începe acasă”

Intrând în structura cărţii, descoperim zece capitole, unul mai interesant decât altul. Toate au un punct comun, un reper la care se raportează totul - Patria. Mi-au atras atenţia în mod deosebit abordările din capitolele: „Obârşia Patriei noastre”, „Patria începe acasă”, „Patria între identitate şi demnitate naţională”, „Patria şi mama”, „Patria cerească” sau „Patria - spaţiul Limbii române”.
Nu vă aşteptaţi să găsiţi în carte o abordare tehnică, teoretică, rece, statistică. Autorul Sava Bogasiu, înzestrat cu un bagaj cultural evident,  a ştiut să se ferească de stereotipuri. El a abordat cartea într-un stil propriu, strecurând şi date din opera autorului dar, mai ales, aducând o contribuţie personală, de suflet, făcând din marele poet basarabean un adevărat stâlp de pavăză în calea uitării, plasându-l în memorie, iremediabil, ca unul din cei mai  de seamă iubitori de neam dintre creatorii români ai timpului. În capitolul „Patria începe de acasă” sunt presărate dibaci de către autor semnificaţii ale cuvântului „acasă”: „Acasă înseamnă buneii, părinţii, părinţii părinţilor noştri, fraţii şi surorile cu care ne-am hrănit din acelaşi lapte matern şi cu care ne-am înfrăţit jocurile copilăriei noastre… neamurile… biserica satului… satul copilăriei, uliţele prăfuite, vara, albite iarna de omătul gros ce ţine de cald grâului crescut pentru prescura Sfântului Altar… hora satului, unde am învăţat dansul popular de îngeri, învârtit de fulgii de nea ce zburdă asemenea mieilor din poiene… şcoala primară, unde pentru prima dată am ţinut în braţe Abecedarul lui Grigore Vieru. Acasă este…la ţară unde s-a născut veşnicia – după vorba marelui filozof român Lucian Blaga”
Iată câteva exemple din care putem afirma că Sava Bogasiu are şi destule aptitudini literare, un motiv în plus de a vă îndemna să citiţi cartea, recomandând-o cu încredere şi credinţa  că o astfel de lectură nu poate decât să ne înnobileze sufletul şi să ne facă mai buni şi mai iubitori de ţară şi de neam. Nu voi încheia fără să semnalez un lucru ce mi-a atras atenţia după ce am parcurs cartea. Sava Bogasiu spune pe undeva: „Studiind opera lui Grigore Vieru de la A la Z, am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să identific cele două altare la care a slujit poetul toată viaţa: Biserica şi Patria."
Îi mulţumim lui Sava Bogasiu pentru acest „prinos de recunoştinţă faţă de acest Luceafăr al Limbii Române – Grigore Vieru”.

Gheorghe Mocanu -  membru al Uniunii Scriitorilor din România

---