Stiaţi că...
Catastrofa din 1929 este consecinţa boom-ului speculativ început în 1926. Perspectiva îmbogăţirii rapide, facile mai ales cu acţiuni cumpărate pe credite, va duce la înmulţirea speculatorilor. Din 1926 până în 1929, fondul împrumutat destinat speculaţiilor creşte de la 2,5 mld dolari la 6 mld. În dimineaţa zilei de 24 octombrie la bursă s-au pus în vânzare 12 milioane de acţiuni, dar cumpărătorii au întârziat să apară. Bursa de pe Wall Street se prăbuşeşte oră după oră, nici măcar intervenţia băncilor americane nu va mai putea stopa cursul în scădere. Dispariţia capitalului fictiv a declanşat o gravă criză reflectată în toate sectoarele economice. Întreprinderile industriale şi-au trimis oamenii acasă, concediaţi salariaţii, băncile suspendă plăţile, comerţul stagnează, preţurile scad, salariile deasemenea. Din 1929 până în 1933, 5.800 de bănci au dat faliment. Producţia industrială scade cu 54 %. Creşte şomajul de la 1,5 milioane de şomeri în 1929 la 12 milioane de şomeri în 1932. În martie 1933, punctul maxim al crizei, numărul şomerilor a ajuns la 17 milioane, neexistând asigurări sociale. Comerţul exterior al SUA s-a redus cu un sfert. Dacă interpretarea catastrofei este infinit mai grea decât analiza sa, nu există niciun dubiu că crahul de pe Wall Street ocupă un loc esenţial în procesul de declanşare a crizei, punând în evidenţă slăbiciunile gestiunii americane, ruinând tot sistemul de credit şi lipsind factorii de decizie de posibilitatea unei reacţii eficiente. Din SUA criza se răspândeşte în lumea întreagă începând cu 1931, prin intermediul schimburilor financiare şi comerciale.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
