Prin foc si singe cu eroicul Regiment 50 Infanterie - Putna
Orasul Focsani, aflat la granita de odinioara dintre Moldova si Tara Romaneasca, prin asezarea sa geografica si strategico-militara, a devenit repede o importanta zona militara. De la domnitorul Al. I. Cuza si pina la regele Carol al III-lea, aici s-au constituit vestite unitati militare, precum: regimentul 10 Putna (Dorobanti) ce s-a acoperit de glorie in luptele pentru cucerirea Independentei de stat, regimentul care l-a dat pe eroul maior post-mortem George Sontu. Aici, la "Poarta Focsanilor" au luat fiinta doua unitati de artilerie de elita: Regimentul 5 Artilerie Grea si mai tirziu, Regimentul 11 Artilerie, care s-au remarcat in cele doua razboaie mondiale. Tot aici, s-a format Regimentul 5 Calarasi, unde si-a facut ucenicia tinarul locotenent Al. Averescu, devenit mai tirziu maresal al Romaniei. In perioada interbelica se constituiau la Focsani doua unitati cu profil tehnico-militar: marea unitate de geniu si o unitate de cai ferate. Drapelele acestor mari unitati, comandantii lor, s-au acoperit de gloria militara.
Elevul plutonier I. M. Dimitrescu
La 14 august 1916, dupa doi ani de neutralitate, prin hotarirea luata in Consiliul de Coroana, s-a decis intrarea Romaniei in razboi, alaturi de Antanta. Din acest moment incepe drumul eroic de foc si singe a ostasilor Regimentului 50 Infanterie - Putna, care au dus pe mai departe drapelul gloriei inaintasilor, Regimentul 10 Dorobanti - Focsani. Despre sacrificiile soldatilor si ofiterilor acestei unitati militare ne lasa marturie elevul plutonier I. M. Dimitrescu, corespondent al ziarului "Universul", in documentele de arhiva "Insemnari din Razboiul cel Mare" (1916 - 1918) care astazi, partial, vad lumina tiparului si ajung la cititor. Tinarul plutonier, devenit in 1918 locotenent, a servit tara in marile lupte de pe Valea Argesului (1916) apoi, in singeroasa batalie de la Razoarele - Marasesti (august 1917). Astfel, fostul functionar al Prefecturii Putna a lasat posteritatii lucrarea "Putna - Tinutul Jertfei".
Eroi putneni
Eroicul regiment, in 1916 a luptat in conditii foarte grele in zona Dragoslavele de pe Arges. Au luptat putneni la vama de la Giuvala, la Strimta, la Pietroasa pe Valea Cirstei si la Posada. Iata ce spune locotenent - colonelul Foisoreanu, aparatorul Posadei: "in zorii vietii noastre nationale, Posada inseamna o pagina de glorie romaneasca, cind un popor de plugari a strivit in cazanul de la Posada o armata trufasa a cotropitorului. Mormintul pentru vrajmas a fost Posada (30 sept. 1916). Aici a fost ranit mortal unul din cei mai iubiti comandanti, generalul C. Dragalina. Aici au cazut soldatii Putnei: Valeriu Sterian, O. Serbanescu - Racoasa, A. Cristopol, sublocotenent Dumitru Tigoianu, Constantin Pricop, N. Drimba, Gh. Stanescu, sublocotenent Voinea Octavian, capitanul Meresan si multi altii (multi dintre ei se gasesc imortalizati in placa eroilor de la Liceul "Unirea" din Focsani). "Dintre ei - spune I. M. Dimitrescu - s-a distins locotenentul rezervist, invatatorul Eftimie Novac, comandantul Batalionului I, participind la 60 de atacuri in fruntea unitatii. Este singurul ofiter care a luptat in tot timpul retragerii de la Dragoslavele pina la Focsani. Faptele sale cinstesc corpul ofiterilor rezervisti si al invatatorilor, in special." Din insemnarile sale aflam ca, datorita "fortelor covirsitoare ale vrajmasului si superioritatii armamentului, indreptat cu atita furie contra armatei romane incepe pe alocuri sa se fringa indirjita noastra impotrivire. Groaznica navala a dusmanului stirneste din caminele lor, chiar pe statornicii nostri tarani. Toate gindurile se indreapta spre limanul de scapare «Moldova».
Un oras de refugiati
Regimentul cu efectivele imputinate se retrage de la Tirgoviste la Ploiesti, prin bezna de fum a sondelor in flacari, ajungind la Rm. Sarat, apoi la Focsani, la unitate." "La Focsani, gasesc mari schimbari fata de cum lasasem cu trei luni in urma urbea. Orasul are o infatisare noua prin amestecul si ingramadirea de refugiati veniti din Oltenia, Muntenia si judetele invecinate Putnei. Ingramadirea creste si mai mult cind incep sa treaca coloanele armatei ruse. Zi si noapte e un freamat asurzitor. Prin case nu se mai gasesc locuitori, refugiati prin sate, beciuri, adaposturi si locuri dosnice. Noii veniti zac noaptea prin noroaie incalzindu-se la un foc slab facut din resturi de lemn rupte din garduri. Prin disparitia gardurilor, orasul are o infatisare salbatica. In ziua de 4 decembrie, regimentul, adunindu-si o parte din sfarimaturi, dupa o dureroasa supravietuire porni in refacere in Moldova. Aflu ca Prefectura Putna s-a retras la Sascut, in nordul judetului, iar prefectul Anton Alaci si-a aciuat familia la Scurta Orbeni. Regimentul nostru s-a retras spre refacere la Buhalnita unde, cu alte unitati, trebuie sa alcatuim Divizia a 13-a". Ii vom gasi, in august 1917, pe bravii luptatori, in iadul bataliei de Razoare - Marasesti, pe pamintul scump al judetului. Profesor Cezar Cherciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
