Premeditare, mascarada, sau fatarnicie?
Desi se banuiau pina acum, incep a se vedea din ce in ce mai clar cam care-s principiile si normele de functionare ale unui judet-feuda.
Pai, una din regulile de baza este aceea ca fondurile publice sint la mina baronului, cel care are in stapinire teritoriul, fiind total subordonate satisfacerii nevoilor si placerilor acestuia.
Cele mai relevante imagini in sprijinul acestei triste constatari sint, desigur, cele ce pot fi vizionate in ultimul timp,- fiindca s-a indepartat de pe ele valul care le acoperea vederii curiosilor - la S C Drumuri si Poduri S A.
Printre clientii cu cele mai consistente datorii, care-si faceau bine-mersi nestingheriti afacerile pe banii cotizantilor de taxe si impozite din judet, nici nu se putea sa nu se regaseasca una din firmele lui Prunache.
Cu aproape 4 miliarde datorii, l-a prins sfirsitul lui 2004 prin una dintre aspiratoarele de bani publici din Vrancea.
Si ce daca? Doar in fruntea Consiliului Judetean, actionarul majoritar al "valizei" locale de imprumut bani al respectivei firme a lui Prunache, este bunul sau prieten si fostul asociat.
Partener si ajutor de nadejde, verificat si "calit" in alte smenuri asemanatoare, precum Sistemul de alimentare cu apa de la Virtescoiu, Crama Calciu, drumul Cocosari-Plopu si alte felurite proiecte de "solidaritate sociala". In care tinta a fost una aproximativ similara, care strabate ca un fir rosu cam tot ce a miscat in acesti ani prin tinut: bagarea la teschereaua cumetreasca a unei parti cit mai consistente din banii vrincenilor.
Nici ziarul care-l cinta pe baron n-a fost neglijat de la impartirea bucatelor, ca doar sint bani destui cind e vorba de pofte alese.
Doua miliarde de lei numai in 2004 s-au dus din conturile Drumuri si Poduri drept taxa publica pentru lustruitorii cultului personalitatii. Celui pe care, muncindu-l sumedenie de griji despre responsabilitatea ditamai feudei cu care s-a procopsit pe cap, si-a tras si el un ziar, fiindca se poarta, si a socotit el c-ar da bine.
Iar ca sa fie sigur de eficienta si durabilitatea lucrarii, ce i-a inmugurit gindul cel hulpav si primitiv? Sa-l suprime pe cel ce s-a chitit ca-l deranjeaza, in ciuda Constitutiei. Care-i chiar ultimul "ciot" de care se mai putea impiedica un baron sef de judet, asa capabil si valoros.
Iar din paleta afacerilor cu protectie politica - si nu-i greu de inchipuit cu cotizatii consistente, a caror urma n-ar fi greu sa fie adulmecata cumva de cei in drept s-o faca - incep a se distinge siluete din ce in ce mai bine conturate.
Dar mai ales urme de jaf si pirjol prin padurile judetului.
Unde s-a ajuns la aberatia imbatrinitului din condei al pomilor, pentru indestularea portofelelor fara fund, taman de catre cei pusi sa-i pazeasca si sa le ocroteasca dezvoltarea si regenerarea. Sint doar citeva din tristele si rusinoasele realitati petrecute in ultimii ani aici, in Vrancea. Derulate, totusi, sub ochii si simulata nepasare ori neputinta a atitor institutii blindate in scheme si organigrame cu sefi, salariati si diversi protejati platiti, cu salarii nu tocmai neglijabile, din aceleasi multrivnite izvoare de bani publici. Care, mai nou, cu din ce in ce mai sporit curaj, tupeu si determinare isi atribuie drepturi si apara scaune. Ca si cum ar fi fost cum nu se poate mai drepti, echidistanti, impartiali.
Premeditare, mascarada sau fatarnicie?
